Bruiaje in comunicarea pe forum

S.R. a scris:

A arata bine nu e de apreciat, e ceva ce se intampla de la sine. La toti ne place un om frumos, mai ales daca nu e arogant din acest motiv, cum e adesea.

Psihologii sunt si ei oameni, am observat ca in general cei care se ocupa de partea de AT sunt cei mai frustrati. Probabil e ideologia AT-ului de vina.

Ce-ar fi daca ai lua in calcul faptul ca e posibil sa te cam minti si tu uneori ? Sau sa privesti doar ceea ce-ti confirma tie experienta de viata. Un om realist si sincer vede realitatea si o accepta fara ca asta sa-l frustreze. Asta pentru ca realitatea are si parti bune si proaste, niciodata doar proaste sau doar bune. Daca tu esti frustrat, sau te simti strain aici, sau "superior", probabil vezi doar una din parti.

S.R. a scris:

In viziunea mea, doar un om superior mie ma poate ajuta sa evoluez, nu un egal si in niciun caz un inferior.

Ai dreptate. Sunt de acord cu tine. Si eu am cautat mult pana ce am dat de aceasta psiholoaga. Si nu m-am oprit din cautare pana ce am gasit.

Si tu poti face la fel. Poate vei spune ca nu ai nevoie. Desigur, e dreptul tau.

Dar nu nega ca exista si psihologi/coacheri care au viata realizata. Care au trecut prin greutati, dar acum au fundamente solide.

Daca tu nu i-ai intalnit inca, este pentru ca nici nu ai cautat tare mult.

Probabil ai mers la doi-trei, ti-ai format o parere proasta, apoi te-ai resemnat.

Asta insa nu iti da dreptul de a generaliza si de a spune ca toti sunt la fel.

Pentru ca exista si cazuri bune.

Exista psihologi/coacheri pentru care am respect. Si multi din cei ajutati de ei au.

Ei sunt acolo undeva, dincolo de cercul tau de cunostinte. Daca vrei sa ii intalnesti, cauta si vei da de ei. Cineva ti-i va recomanda, daca vei avea ochiul format pentru DA.

Daca nu ii doresti, e ok. Dar nu ii nega. Caci nu e corect!

Renaissance a scris:

A arata bine nu e de apreciat, e ceva ce se intampla de la sine.

Cred ca era vorba despre felul in care o femeie stie sa se ingrijeasca.

O floare poate fi frumoasa in sine, dar daca e pusa in valoare printr-un aranjament, printr-o vaza, arata si mai frumoasa.

Asa e si cu femeile.

Si frumusetea lor e o arta, si implica multe cunostinte investite, si multe ore investite.

Barbatii nu inteleg asta mereu.

Dar cateodata privim la niste unghii frumos facute cu modele care trimit spre simbolurile orientale ale iubirii mistice, si intelegem toata pasiunea care a fost investita acolo.

Nemo! a scris:

Da, te contrazic: a face copii e usor (cel putin pentru barbat).

Dar e greu sa ii cresti. Sa nu ii abandonezi fizic sau emotional. Sa nu ii neglijezi.

Sa fii mereu alaturi de ei, de partea lor. Sa suporti toanele lor, pagubele aduse, stresul lor.

Sa nu ii neglijezi.

Asta e o arta. Si e o lupta de zi cu zi. E ceva eroic.

Si mai ales cum face psiholoaga mea, ca a crescut doi copii sanatosi la minte si la emotii.

Si s-a ridicat din greutati, si necazuri, cu un suras.

A face copii e usor, a creste din ei oameni adevarati e greu.

Si ar trebui sa respecti asta.

Si e greu si sa ai o relatie ani de zile, si sa o duci la capat.

Si asta ar trebui sa respecti.

Aia respect, dar tot ce descrii tu sunt exceptii. Exceptiile sunt rare si improbabil de intalnit sau avut treaba cu ele, deci exceptiile nu ma intereseaza. Frumos ar fi sa nu fie exceptii ci reguli, dar asta ar insemna ca muschii mei in curs de formare si zambetul in curs de reparatii sa nu fie necesare in toate aspectele vietii ce au de-a face cu oamenii (munca, cerc social, relatii, cadru familial etc.), insa asa ceva nu se poate. Nimic nu e gratis pe lumea asta si, mai devreme sau mai tarziu trebuie sa avem valoare reala palpabila, nu doar valoare potentiala sau o proiectie a unei valori false, mai mare decat cea reala, ca alea sunt efemere, nu duc departe, mai devreme sau mai tarziu lumea se prinde de ele.

Eu nu pot aprecia o femeie foarte frumoasa daca e mahalagioaica, de exemplu. E o limita peste care nu pot trece. Fizicul nu are un impact atat de mare asupra mea.

S.R. a scris:

Aia respect, dar tot ce descrii tu sunt exceptii. Exceptiile sunt rare si improbabil de intalnit sau avut treaba cu ele, deci exceptiile nu ma intereseaza. Frumos ar fi sa nu fie exceptii ci reguli, dar asta ar insemna ca muschii mei in curs de formare si zambetul in curs de reparatii sa nu fie necesare in toate aspectele vietii ce au de-a face cu oamenii (munca, cerc social, relatii, cadru familial etc.), insa asa ceva nu se poate.

Poate tocmai exceptiile ar trebuie sa te intereseze, din moment ce critici majoritatea. Nu ? Nu conteaza cum ar fi frumos, daca nu poti avea toata mana, cauta macar un deget. E mai bine decat deloc.

Renaissance a scris:

...

Ghici cum te-am catalogat pe tine avand in vedere cine si ce esti, ce skilluri sociale si tehnice ai, si analizeaza cam cat de tare ma pasioneaza cand ma analizezi tu pe mine. O altfel de discutie putem purta, anume una generalista, dar o discutie in care tu ma analizezi pe mine e irelevanta. Daca citesti ce scriu eu s-ar putea sa vezi realismul, fata aia a realismului de care fuge cine nu o suporta si eventual o catalogheaza ca frustrare.

Nemo! a scris:

Daca nu ii doresti, e ok. Dar nu ii nega. Caci nu e corect!

Cred ca era vorba despre felul in care o femeie stie sa se ingrijeasca.

Multe lucruri pelumea asta nu sunt corecte, majoritatea stabileste ce e corect si ce nu.

Ma refer la a face sport in primul rand, unghiile vin dup-aia si sunt de gustibus in viziunea mea.

Nemo! a scris:

Da, te contrazic: a face copii e usor (cel putin pentru barbat).

Dar e greu sa ii cresti. Sa nu ii abandonezi fizic sau emotional. Sa nu ii neglijezi.

Sa fii mereu alaturi de ei, de partea lor. Sa suporti toanele lor, pagubele aduse, stresul lor.

Sa nu ii neglijezi.

Asta e o arta. Si e o lupta de zi cu zi. E ceva eroic.

Si mai ales cum face psiholoaga mea, ca a crescut doi copii sanatosi la minte si la emotii.

Si s-a ridicat din greutati, si necazuri, cu un suras.

A face copii e usor, a creste din ei oameni adevarati e greu.

Si ar trebui sa respecti asta.

Si e greu si sa ai o relatie ani de zile, si sa o duci la capat.

Si asta ar trebui sa respecti.

..observ o repetitie in textul tau..are vreo semnificatie aparte?

Renaissance a scris:

de ce crezi ca oamenii sunt deranjati de adevar ? Cumva frustrarea ii impinge sa construiasca un scenariu in care tu esti personajul malefic, iar faptul ca tu spui adevarul, le infirma acest lucru ?

Da, este ce spui tu. Clivaj, proiectie.

Si mai e si faptul ca unii nu sunt pregatiti sa afle adevarul.

Nu sunt copti pentru el. Adevarul spus de celalalt functioneaza ca o ranga introdusa intr-un mecanism, care o fi imperfect, dar e sedimentat de multa vreme.

Adevarul disloca piese in acel mecanism. Ca el sa se reaseze, e nevoie de timp, de disponibilitate, de energie psihica investita. Ocupati cum sunt cu stresul grijilor zilnice (serviciu, copii, relatii, bani) oamenii nu prea au energie pentru a putea primi adevarul si a-l integra, a reaseza mecanismele lor pe alte baze.

Unii nu cauta adevarul deloc, ci functioneaza pe mintire de sine, pe ego umflat, pe aura narcisica, pe care trebuie sa o intretina mereu. Ei investesc energia psihica in intretinerea imaginii de sine false. Ei merg pe ideea ca daca repeta altora imaginea de sine supradimensionata, atunci ea e reala. E un mecanism defensiv primitiv.

Acestia fac cel mai urat cand le spui adevarul. Ti-i faci dusmani de moarte, nu te vor ierta niciodata. Ei sunt ca fariseii prieteni cu Iisus (voiau sa il ia de marioneta politica, se linguseau pe langa el). Apoi, cand el i-a calcat pe coada, ei l-au maturat de pe scena.

A fi sincer in lumea asta e dificil. E ca si cum ai merge in jungla cu o maceta. Tai liane dar la urma obosesti.

Nu ma refer la sinceritatea brutala, care e un mecanism defensiv.

Ma refer la sinceritatea naivului, a celui care iubeste adevarul, lucrurile asa cum sunt.

Posibil sa mai fie nuante aici, chestiunea e foarte complexa si se leaga de multe aspecte ale functionarii umane in social.

Salvie a scris:

..observ o repetitie in textul tau..are vreo semnificatie aparte?

Da, imi place sa insist pe anumite lucruri care mi se par importante. E ca si cum le-as sublinia, le-as accentua. Daca le-as vorbi, as folosi un ton mai grav.

S.R. a scris:

Ghici cum te-am catalogat pe tine avand in vedere cine si ce esti, ce skilluri sociale si tehnice ai, si analizeaza cam cat de tare ma pasioneaza cand ma analizezi tu pe mine. O altfel de discutie putem purta, anume una generalista, dar o discutie in care tu ma analizezi pe mine e irelevanta. Daca citesti ce scriu eu s-ar putea sa vezi realismul, fata aia a realismului de care fuge cine nu o suporta si eventual o catalogheaza ca frustrare.

Multe lucruri pelumea asta nu sunt corecte, majoritatea stabileste ce e corect si ce nu.

Ma refer la a face sport in primul rand, unghiile vin dup-aia si sunt de gustibus in viziunea mea.

Pai daca esti arogant, e problema ta. Asta ar trebui sa ma doara, sau ce ? Uite ca nu reuseste. :) Spre deosebire de tine, mi-e bine cu skillurile mele sociale. Nu stau sa ma plang pe net de cat de ale dracu sunt femeile, si ca nu exista dragoste. Da, si eu cred ca nu exista dragoste asa cum o vad toti. Ca e doar ipocrizie in multe cazuri, ca e conditionata de multe aspecte deloc romantice, chestii pe care le spui si tu. Insa eu nu adopt si atitudinea ta, adica consider ca e normal acest lucru intr-o lume care nu gandeste pe cont propriu. Nu ma frustrez, ca ar fi absurd. Tu in schimb cauti sa-i trezesti pe altii la realitatea asta... Teoretic ar trebui sa-i lasi in iluziile lor. Nu mai zic de vremurile in care te aliai cu Cristi si faceati pe "salvatorii" frustratilor. Dar se pare ca ai depasit etapa asta. Nu o spun ca sa te agresez, e pur si simplu observatia mea, o iei in considerare sau nu, e decizia TA.

Realismul ? Crezi ca ala e realismul tau ? Esti naiv, daca tu crezi asta. Pot sa-ti scot pe gura "realitati" de zeci de ori mai deprimante decat alea pe care le insiri tu, care in fond, sunt doar viziuni pragmatice asupra lumii, nimic depresiv. Eu nu fug de ceea ce nu suport, caut sa ma impac mai intai. Tu crezi ca daca iti insusesti niste viziuni deloc originale, care deprima pe altii, gata, devii un intelept si un realist ? :) Departe de asta.

Nu e frustrare cum privesti lucrurile, ci cum le interpretezi. Probabil le vei accepta tu vreodata, e doar un pas si asta. ;)

"nteles :)

S.R. a scris:

Aia respect, dar tot ce descrii tu sunt exceptii. Exceptiile sunt rare si improbabil de intalnit sau avut treaba cu ele, deci exceptiile nu ma intereseaza.

Poate ca nu sunt chiar exceptii. Eu cred ca multi copii sunt crescuti frumos de parinti responsabili, dar nu ii vedem, pentru ca sunt cuminti. Devin adulti la locul lor.

Genul celor care stau la coada, nu se baga in fata.

Daca se baga in fata unul impertinent, pe ala o sa il vedem. Ni se va parea mai ingrosat, mai vizibil. Si vom tinde sa generalizam zicand:"vai ce s-a stricat lumea azi".

Dar pe cei 20 cuminti care stau la coada politicosi nu ii remarcam. Par invizibili pentru noi nu?

Asa ca eu cred ca sunt multi copii bine crescuti care devin adulti bine crescuti. Si ar trebui sa iti formezi ochiul sa ii remarci. Du-te maine pe strada, aminteste-ti de asta, si cauta-i. Numara-i. Si vezi daca nu ei depasesc numarul celor rau crescuti de parinti iresponsabili. Eu cred ca sunt mai multi.