Cum ati reactiona daca ati afla

Fluturel a scris:

tu cum ai reactionat?

Eu... pe moment m-am blocat. Mai precis, toata ziua. Abia pe seara am putut sa pun unele intrebari. Departe, totusi, de placinta de ganduri si intrebari care era in capul meu.

Tot ce voi avea de zis voi zice cand va fi "discutia". Pana atunci, e pauza. Ma gandesc, analizez, intorc pe toate partile. Parca nu pot sa cred ca 1 an si ceva a fost... nimic. Nimic adevarat. Imi vine greu sa cred ca multe momente frumoase care imi vin in minte au fost false. Nu stiu ce sa cred. Sa vad intai ce va zice el... abia apoi lucrurile imi vor fi clare. Sau pe calea cea buna spre clarificare.

I feel lost. Nu pentru ca imi e teama de singuratate - am fost bune prietene acum o vreme. Dar vreau sa inteleg cum s-a intamplat. Si de ce am picat din "castel" intr-o singura zi, fara preaviz si fara parasuta...

YasmiSL a scris:

conteaza virsta,

conteaza daca aveti amindoi 25 sau 35 de ani, cam pe unde va situati.

nu prea am ce sa-ti spun nou, pt ca n-ai dat din casa nimic nou si nici la ce am mai intrebat nu ai raspuns.

desi el a gresit, cumva imi dai senzatia din postari ca ascunzi ceva cu buna stiinta, ceva imi scapa .

de obicei nu gindesc atita inainte de a-mi spune parerea, dar in cazul tau, ceva nu se leaga.

de ce iti salvai convorbirile, puteai sa nu.

puteai sa iesi daca ai plecat la dus 30 de min...

Cam pe la 30...

Ce ai intrebat si nu am raspuns?

Asa cum i-am scris si lui Mihai123 sau cum il chema mai sus, daca ai senzatia ca ascund ceva... nu mai am ce sa zic. Eu nu am timp sa scriu aici aiurea ca sa ma aflu in treaba. Ma aflu in foarte multa treaba chiar, la serviciu, si daca nu ar durea nu as sta la scris. Nu am mai scris de cativa ani chiar, nu ma apuc acum sa bat campii cu subiect viata mea.

Nu am ce sa spun suplimentar, in afara de unele alte mici certuri/frecusuri pe care le-am amintit putin mai in urma. Am fost cu atat mai socata cu cat nici eu nu am o explicatie logica a ceea ce s-a intamplat si ce anume din comportamentul meu l-ar fi determinat sa faca ce a facut si sa ajungem unde am ajuns. Daca era ceva ce puteam sa rezolv cumva singura, nu ceream si alte pareri.

Convorbirile le salvam ca poate imi dadea cineva linkuri care sa imi ramana si sa le caut acolo daca am nevoie, cumva. Ieseam de pe mess dar aveam bifata optiunea de a retine userul si parola, deci putea sa intre. Nici nu m-am gandit sa ma ascund pentru ca nu aveam de ce - erau doar discutii cu prietenele in arhiva sau poate cu diverse cunostinte. Nimic de ascuns. Cum sa-mi treaca prin minte ca va citi discutiile mele cu "fetele"? In care, de altfel, nu era nimic jignitor la adresa lui, doar analizam alte framantari din relatie...

si noua ... cititorilor :popcorn:

Later Edit:

offf ....

niciodata nu nimeresc emoticoanele astea :(

bydy a scris:

De ce ai acceptat aceasta pauza? De ce ti-ai/ i-ai acordat timp, ti-e frica de adevar?

Nu era mai corect sa te lamuresti pe loc, fara a avea timp sa`i cauti scuze? Pt ca, poate inconstient, dar asta faci.

Si cum adica sa vezi ce zice el, si in functie de asta clarifici lucrurile? Ce astepti sa zica? Cumva ... ceva care sa-ti fie pe plac?

Esti constienta ca te poate minti? Esti constienta ca, de acum in colo, poti trai intr`o minciuna?

Daca el iti spune ca e foarte gelos si ca este asa din prea multa dragoste pt tine, il crezi? Il ierti?

Tu, tu de ce crezi ca el a facut asta? Ce motive crezi tu ca a avut?

Este important sa-ti raspunzi tie la intrebarile astea.

Aceasta pauza voiam sa o initiez eu, inainte sa o initieze el. A fost binevenita. Mi-a mai zis ca are "sentimente neclare", ca e confuz si nu stie ce e cu el. Pauza asta il va face sa isi dea seama daca tine sau nu la mine. In functie de asta o sa imi dau seama daca mai merita incercat sau a fost pierdere de timp. Poate voi putea trece pente chestia cu cititul mesajelor, daca as intelege ce s-a intamplat, daca am vorbi deschis si am lamuri tot ce a ramas nerezolvat.

Nu ii caut scuze. Eu am vrut intotdeauna sa mearga relatia dar nu poate merge doar pentru ca vreau eu. Vreau doar sa isi faca ordine in capul lui, asta nu pot sa fac pentru el. Si trebuia sa facem chestia asta mai demult. Nu vreau sa aud nimic favorabil. Vreau sa aud exact ce gandeste dupa o perioada fara mine, fara tot ceea ce am fost impreuna in ultimul an. Este o schimbare totusi, trebuie sa aiba un impact...

Eu nu vreau sa cred nimic. Am mai despicat si alte dati firul in 14 si s-a dovedit ca era de fapt ceva la care nu ma gandisem. Ma voi gandi doar la ce vreau sa il intreb, ce vreau sa lamurim. El trebuie sa imi spuna ce s-a intamplat, nu vreau sa presupun. Ma astept la surprize, nu neaparat placute. E un tip foarte interiorizat, dar care mi-a demonstrat in repetate randuri ca s-a gandit la ceea ce i-am spus, desi a "procesat" mai greu.

Voi lua o decizie cand voi avea toate datele problemei... Si asta cred ca se poate intampla in cateva saptamani/una sau doua luni. Nu ma astept sa isi dea seama imediat, but he will. Pana atunci... cred ca imi voi goli mintea de ganduri.

Fluturel a scris:

si noua ... cititorilor :popcorn:

Later Edit:

offf ....

niciodata nu nimeresc emoticoanele astea :(

...daca voua, cititorilor... popcorn... nu mai scriu. Pentru popcorn, incercati la cinema. Titanic 3D, ceva. Aici nu moare nimeni... inca

Recunosc ca nu am avut rabdare sa citesc tot ,de fapt aproape nimic in afara mesajului de deschidere.

Ce pot sa spun este urmatorul lucru: avand in vedere cat stau eu pe net cu treaba sau pentru distractie si cat de mult s-a micsorat timpul pe care il acord sotiei din cauza netului nu roportalului, care saracul plange si el dupa mine, sincer mi s-ar parea ciudat sa nu incerece sa vada pe unde ,ce si cu cine socializez eu in locul ei.

Concluzia ar fi ca nu este frumos gestul, dar nici sa-l faci motiv de despartire cum s-a mai sugerat pe aici.

Cand se intampla lucruri de genul asta e o problema a relatiei, nu a unuia ca a cautat sau a altuia ca a vorbit cu nu stiu cine ceva ce l-a deranjat pe celalalt. Aparent, la rece, din exterior, e un gest urat, pervers, iar reactiile vanatului vin mai mult din orgoliu, dar in relatie, unde numai cei doi stiu ce se intampla, se poate naste in oricine, la un moment dat, un pui de securist. Cand se intampla, scartaie ceva in relatie pentru ca, asa cum nu e normal sa cotrobaiesti, nu e normal nici sa ai motive sa o faci. Cand zic motive, nu ma refer neaparat la suspiciuni de infidelitate sau alte porcarii. Trebuie sa existe o treaba naturala bazata pe incredere sau pe bun simt si respect atunci cand increderea nu e totala. Adica nu mi se pare normal sa umblu in telefonul partenerului, dar la fel de anormal mi s-ar parea daca as vedea ca merge cu el si la baie. Stii cum e, nu il intereseaza si nu-l priveste pe om ce vorbesti cu mama ta sau cu prietenele tale, dar atunci cand asta devine o conditie pentru tine, s-ar putea sa-l intereseze, indiferent ce vorbesti tu acolo. Asta nu scuza gestul lui marsav, dar poate fi o idee pentru a descoperi unde e problema, mai buna decat reactia orgolioasa care sa puna intrebari de genul: cum si-a permis asa ceva? cum sa faci asa ceva? cum sa cotrobaiasca, nesimtitul, in intimitatea mea? Esti femeie, iar pe femei, in general, cand vine vorba de gelozie, nu le macina atat de mult ideea de infidelitate in sine(atunci cand ne referim la schimburi de povesti interesante cu alte femei sau chiar cu barbati, dar despre ele), cat le deranjeaza ideea de "sa nu fiu luata de fraiera". De multe ori gelozia exagerata din dorinta asta de "sa nu fiu luata de fraiera" le face sa para chiar "fraiera". In conditiile astea puneti niste intrebari. As fi putut vreodata sa fiu curioasa daca barbatul pe care il iubesc, atunci cand relatia sau el nu imi mai prezinta incredere maxima, vorbeste cu alte femei, daca ma mai iubeste, daca nu cumva le zice prietenilor pe mess sau stiu eu unde ca s-a cam saturat de mine? As putea oare sa-i scormonesc in intimitate daca as simti ca nu mai exista increderea maxima? Poate ca nu, pentru ca e un gest oribil si daca ar afla s-a strica tot, dar as fi curioasa? La o discutie la rece, generala, 90% din cei cu care vorbesti despre asa ceva o sa-ti spuna ca e gestul unui om disperat, pervers, chiar psihopat, dar pe pielea lor, in dragostea lor, tot vreo 90% ar fi capabili, la un moment dat, sa recurga la asa ceva. Unii din disperare, alti (probabil ca al tau) dintr-o curioziate nesimtita, provenita dintr-o lipsa de incredere. Curioziate care se poate naste chiar si in tine. Personal, dacas as iubi, nu as face niciodata asa ceva pentru ca intotdeauna am considerat ca minimul de respect intr-o relatie e "nu face ce tie nu-ti place", iar daca as avea o problema as incerca sa o rezolv mai cinstit, dar, daca mi s-ar intampla mie, m-as gasi si pe mine vinovat. Daca nu ai nimic de ascuns, atunci cand s-ar putea sa ai, nu e nevoie sa ascunzi pentru ca nu-l intereseaza, iar daca ai ceva de ascuns, chiar si atunci cand nu ai, s-ar putea sa-l intereseze. E un gest urat, o situatie nasoala si e greu sa mai salvezi o relatie in conditiile astea, dar, daca iti doresti sa o salvezi, cam astea ar fi scuzele de la care ai putea sa pornesti.

Miercuri_ a scris:

Interesante chestii spui. Adevarat, am luat telefonul cu mine si la baie, dar mai mult ca sa aud daca ma suna cineva (de obicei mama, care e panicoasa si daca nu raspund isi inchipuie ca am murit... chiar daca sunt de multi ani departe de casa, ea asa este...). E un gest subconstient poate, ramas de cand stateam singura. M-am gandit ca asta e posibil sa fi generat 'vanatoarea de vrajitoare', dar putea sa intrebe...

Nu m-am gandit din cauza acestui gest direct: gata, vreau sa ne despartim! Vreau sa il inteleg... sunt convinsa ca poate am gresit si eu pe undeva... Nu sunt inger, sunt om cu greseli.

bydy a scris:

Ai vrut sa initiezi aceasta pauza, da, dar inainte de 'incidentul' cu citirea mesajelor.

Incidentul asta trebuia [ zic eu] sa iti schimbe putin prioritatile. Poate, motivul pt care ti-a citit mesaje, poat efi raspunsul la toate intrebarile anterioare. Intrebari care te-au facut sa te dandesti la o pauza. De aceea cred ca, imediat dupa acesta intamplare trebuia sa lamuresti lucrurile.

Pai... lucrurile dintre noi oricum nu se schimba in timpul pauzei, zic eu. Daca nu interactionam sau o facem la un nivel minimal... Abia poate se gandeste si isi clarifica ideile.

Poate este si un lucru bun ca a citit ce a citit. Poate i-ai spus mamei tale sau prietenei, nemultumri pe care lui nu i le puteau spune. Poate a aflatt emotii pe care lui i le ascundeai, sensibilitati etc.

Asa as fi zis si eu, pentru ca am avut nemultumiri clare... Dar se pare ca lui nu i-au convenit toate astea.

Esti o femeie puternica, independenta [ cel putin eu asa te percep] iar asta sperie barbatii. :)

Poate de aici vine nesiguranta lui?

Aici ai dreptate... :) Dar el a stiut de la inceput cum sunt, se pare ca nu s-a speriat de "suprafata" mea. Intr-o relatie sunt cu totul altfel, sunt calda, calma, intelegatoare... de ce s-ar speria dupa 1 an si...?

Hm.

Imi permit sa`ti spun ca nu e ceea ce iti trebuie. Sau este, dar asta doar in cazul in care iti place sa faci pe educatoarea. Si ceva imi spune ca nu iti place. :)

Poate el se simte mai sigur, mai barbat, langa 'Tincuta' care nici sa mearga la piata nu poate fara el. Intelegi tu ce zic.

Iarasi zic, cred ca daca isi dorea o 'Tincuta' care sa nu poata face nimic fara asistenta tehnica, isi lua o 'Tincuta'... Eu nu cred ca am dat vreun moment senzatia ca as fi asa...

Answers inline :)

bydy a scris:

Burele, tu esti genul de barbat care se crede iubit cand e gelozit? Ca sa zic asa...

Nici vorba.Daca ma gelozeste sa faca bine sa o arate cat se poate de discret.Ideea era ca inteleg destul de bine gestul omului ca de la gelos la gelos si dadeam un exemplu altruist ca pot intelege si situatia inversa, fara sa fac un capat de tara din asta.

Burel001 a scris:

Nici vorba.Daca ma gelozeste sa faca bine sa o arate cat se poate de discret.Ideea era ca inteleg destul de bine gestul omului ca de la gelos la gelos si dadeam un exemplu altruist ca pot intelege si situatia inversa, fara sa fac un capat de tara din asta.

Culmea e ca EL a facut un capat de tara din tot, nu eu...

Malkia a scris:

Interesante chestii spui. Adevarat, am luat telefonul cu mine si la baie, dar mai mult ca sa aud daca ma suna cineva (de obicei mama, care e panicoasa si daca nu raspund isi inchipuie ca am murit... chiar daca sunt de multi ani departe de casa, ea asa este...). E un gest subconstient poate, ramas de cand stateam singura. M-am gandit ca asta e posibil sa fi generat 'vanatoarea de vrajitoare', dar putea sa intrebe...

Nu m-am gandit din cauza acestui gest direct: gata, vreau sa ne despartim! Vreau sa il inteleg... sunt convinsa ca poate am gresit si eu pe undeva... Nu sunt inger, sunt om cu greseli.

Ideea cu telefonul in baie a fost ca un exemplu general, nu trebuie sa te iei de amanunte exacte, simple, prin care ai fi putut sa gresesti. Eu cred ca ar trebui sa va dati seama amandoi daca scartaie ceva, facand abstractie de amanunte si reactii marunte, ca riscati sa pierdeti esentialul. Adica reactiile astea de genul spionajului vin in urma unei scartaieli, raceli, nu invers. Daca nu ar fi fost asa si ar fi fost vreun disperat, cotrobaia de la inceput. Adica el poate a spionat, nu neaparat pentru ca s-a gandit ca gaseste ceva, cat pentru ca relatia a intrat intr-o stare care l-a facut sa-si permita nesimtirea asta.

Miercuri_ a scris:

Adica el poate a spionat, nu neaparat pentru ca s-a gandit ca gaseste ceva, cat pentru ca relatia a intrat intr-o stare care l-a facut sa-si permita nesimtirea asta.

Corect. Dar in ce fel de stare? Raceala nu, cel putin nu din partea mea. Poate dimpotriva, i-am aratat prea mult ca tin la el si trebuia sa fiu mai temperata in manifestari? :think: