Malkia a scris:sa o luam pe rand...
Eu vad frica. Sau daca nu e frica, poate e ceva mai rau, aroganta.
Dragostea idealista eu nu stiu sa existe pe planeta asta decat in adolescenta, mai apoi nu mai apare, ca nu mai are cum si cu cine.
La inceputul unei relatii nu vreau sa aflu eu, vreau sa mi se spuna, si, evident, fac si eu acelasi lucru, d-aia nici nu ma stresez despre ce contine sau nu telefonul meu.
Fiecare om e diferit, dar toti au frica, in doze mai mari sau mai mici - frica de a nu fi raniti in iluziile lor, cu atat mai mult cu cat au povestiri despre iluzii trecute spulberate, lucruri care poate inca ii macina (vezi glasul pierit, sau circumstanta confesiunii). Unii raman marcati de ele si iau masuri pe viitor sa nu li se mai darame castelele de vise. Unele masuri sunt bune, altele o dau in paranoia. Cu cat tinde mai mult catre paranoia, cu atat durata de sharing a intimitatii pe toate planurile creste.
O insula pustie in care sa fie doar cei doi indragostiti nu mai exista in lumea asta. Tot ce exista acum, in era Facebook, e sa te simti bine si... sa te torni primul si singur, indiferent despre ce e vorba, ca sa stie partenerul intai versiunea ta si ca sa aprecieze ca aude intai din gura ta. Si mai exista si sa ai grija ce vorbesti. Stiu ca e cinic ce spun, dar e viziunea mea. Oamenii ofera mai nimic, dar e frumos ambalat si sa asteapta sa primeasca un nimic egal si la fel de frumos ambalat.
Probabil l-ai ales pentru ca ti-a echivalat ceea ce consideri tu a fi valoarea ta - din ce scrii rezulta ca acea valoare e implicarea in multe activitati, probabil proiecte si organizari de diverse.
In rest, retragerea in sine, in ceea ce priveste propria persoana nu este mereu privita altfel decat ca aroganta, nu e nimic special, nimic care sa arate nush-ce inalta stima de sine... e ori aroganta, ori frica, ori si una si alta, ori una pe post de cealalta.
Cat despre vindecare... unii trec peste, unii raman marcati... pentru ca poate se cupleaza cu cineva care seamana 70% cu cea care le-a scpat, dar mai raman cei 30% care se intorc si se razbuna dupa un timp, ca nimeni nu suporta frustrarea la infinit si tace din gura sau nu ia nicio masura.
Altfel,... poate mai bine luati o pauza, dar fara melodrame gen "gogule, luam o pauza sa ne limpezim gandurile", ci pur si simplu nu vorbiti un timp si vezi ce se intampla. Dar e doar parerea mea, ofc.