Melissa Rebeca a scris:Tipic pentru un barbat care crede ca partenera e proprietate privata, cu drept de viata si de moarte asupra ei!
Parerea mea este urmatoarea : daca cedezi acestei situatii si o treci cu vederea, mai departe sa te astepti la lucruri care vizeaza demnitatea ta de femeie.
Daca iti marturisea in ziua in care a facut-o, puteai spune ca a fost un impuls imbecil de moment si dupa o discutie sincera si lamuritoare, puteai incerca mai departe. Dar atata timp cat el te-a urmarit luni de zile si in acelasi timp a jucat teatru cu tine, din punctul meu de vedere exista o singura cale mai departe :EJECT!
Chiar ma intrebam ce naiba sa fac... mai ales ca nu e la 'prima abatere'... Am mai avut certuri care aveau ca subiect banii (nu era sigur ca sunt independenta financiar, avea senzatia ca ma ajuta parintii, desi eu lucrez inca din facultate) si odata mi-a si zis ca i se pare ca jobul meu nu e cine-stie-ce, desi e un job bun si sunt apreciata la serviciu. Doar asa, sa ma raneasca, sa imi submineze increderea in mine?
Peste celelalte am trecut poate prea usor, am zis sa mai incercam, dar acest 'control' mi s-a parut cireasa de pe tort... Ce urmeaza? O palma?
... nu imi dau seama ce ar trebui sa fac, daca sunt chestii peste care se poate trece sau ar trebui sa pun punct. Mi s-a mai spus ca "mai merita incercat pana la capat sa te convingi, toti au cate o chestie, nu e niciunul fara cusur...". Sunt de acord, dar intrebarea ar fi... cat de mult e prea mult? Ok, nu bea, nu fumeaza, nu se uita dupa gagici, parea sa aiba un fond de educatie bun, era atent, grijuliu cu mine, intr-un cuvant, "de viitor", dar dupa aceste "mici" scapari sunt confuza...
Incerc acum sa compar experienta mea cu a altora... inca nu gasesc un raspuns care sa mi se para corect la intrebarea "ce fac in continuare"...

asta?