Ea. a scris:
si eu am facut ca tine si l-am injurat..... nu te ajuta ... mai bine faci cu tinta si cu mami... mama ta nu te va judeca .. pe cand barbatii.... cred ca stii
te faci tu ... am inteles si eu mai tarziu asta 
pentru inceput iti spun ca ascult melodia aia intr-una :))
apoi continui cu .. nu ma mai pot exterioriza in jurul mamei sau al prietenilor pentru ca eu sunt o persoana care-si arata starea care o are, iar cu el treceam de la extaz la agonie intr-o secunda.
Multi ma vedeau radiand de fericire in preajma lui, dupa 5 minute cu siroaiele de lacrimi pe fata.. am inceput sa fiu criticata, luata la misto.. Chestiile astea repetandu-se la infinit te fac sa te inchizi in tine, ceea ce am si facut.. singurul mod in care ma mai exteriorizez e punandu-mi cate un status ( dar nu ca sa-l citeasca cineva anume, pur si simplu ) pe mess care sa-mi expuna intr-un mod frumos starea, gen " Si când nu mai am nicio speranta si nimeni nu e alaturi de mine sa ma încurajeze...atunci ma ridic si le demonstrez ca sunt puternica si fara ajutorul lor. "
Intelegi acum de ce nu pot vorbi cu mama ? De cate ori imi calca pragul casei, pe chipul meu nu citea decat fericire la maxim, cand ma tinea in brate, eram toata numai un zambet.. si o vedeam ca se uita la mine, si era fericita ca ma vede fericita.. iar acum ca s-a sfarsit nu-mi pot arata dezamagirea, durerea, lacrimile.. prefer sa plang in camera,singura, cu muzica data tare ca sa nu ma auda.. iar in fata ei sa par indiferenta.
N-am suportat niciodata sa fiu vazuta plangand, chiar si la filme :D daca ma uit cu cineva si e o faza mai trista,si imi dau lacrimile.. clipesc cat pot de des, si ma sterg asa ca si cum m-ar manca ochiul,doar ca sa nu fiu vazuta cu lacrimile in ochi.