Buna seara tuturor..
Daca scriu aici inseamna ca am ajuns la limita. Iubesc dar nu sunt iubita, e un inceput de indragosteala la el( merge pe principiul "cu pasi mici..") dar nu are tragerea aia de inima sa-si petreaca prea mult timp cu mine. Pe o parte as spune ca e ok, dar pe alta mor de durere :(
Acum suntem bine, apoi nu mai vorbeste pur si simplu cu mine zile intregi.
La inceput trebuie sa recunosc ca eram strasanta, cu timpul.. "certandu-ne" (pun in ghilimele ptr ca nu exista vreun dialog, ce spuneam mai sus.. nu mai vorbea cu mine pur si simplu) am inceput sa-l las in ploile lui si am observat ca nu poate sta prea mult fara mine, adica cam o saptamana sta fara sa vorbeasca cu mine,maximul asta e :)
I-am vorbit de sentimentele mele dupa 3 luni.. am crezut ca poate il voi face sa priveasca altfel relatia dar se pare ca nu, si indiferenta lui ma doare asa de tare..nu stiu ce sa fac .
O prietena mi-a spus sa-l las in banca lui si sa-mi vad de ale mele iar intr-o buna zi va veni el singur la mine, dar cum sa fac asta cand el e sufletul meu? si moare inima in mine cand nu vorbim sau nu ne vedem.
DAAA!! am nevoie de sfaturi, de consolare, de orice doriti voi.
Inima mea moare incet dar sigur :(
