Credeti in religii?

andi_ a scris:

eu cred ca avem.un suflet

Unde-i?

Pippo a scris:

Unde-i?

Daca nu ai avut parte de experiente spirituale nereligioase nu ai cum sa iti dai seama....ti-am mai spus fiecaruia ii e dat sa afle despre lume si spiritualitate atat cat poate duce.....

Ce argument aiurea. Erai razvratita pe Dumnezeu din cauza nedreptatilor lui, iar acum il slavesti din acelasi motiv doar pentru ca ti-ai dat seama de puterea lui ?

Confunzi ateismul cu frustrarea religioasa. Tu credeai in Dumnezeu, insa ceva nu se lega, si pe buna dreptate ca nu avea cum sa se lege din moment ce religia sustine una, si realitatea alta. Eu prefer sa o cred pe a doua. Ateul nu crede in Dumnezeu, nu-l considera doar nedrept, pur si simplu nu-l considera deloc.

andi_ a scris:

Cred ca m-ai inteles.gresit. ...eu cred ca avem.un suflet si cred in existenta unui Creator.care.e.evident ca nu e zeul biblic.....si mai cred ca ateismul e cealalta extrema.negativa a crestinismului.....

Din punctul meu de vedere ateismul este o stare a unei persoane care a vazut la un moment dat lucruri pe care nu le putea accepta ca fiind adevarate si fara sa vrea sau sa realizezze fiindca nu iti impui ceea ce simti se indeparteaza ptr o anumita perioada de D-zeu dar revine la credinta la un moment dat.Eu la varsta de 18 ani ma consideram atee pentru o perioada destul de lunga fiindca in maternitate am vazut 2 gemeni micuti nascuti prematur lasati pur si simplu sa moara langa mine fara ca medicii sa faca ceva sa ii salveze,sa vezi asa ceva langa copilul tau in fiecare zi nu este usor pentru o mama si am simtit ca D-zeu nu ar permite asa ceva daca ar exista...asta simteam atunci fiindca nu stiam ca tot ce se intampla are un motiv si sunt fiinte care se nasc doar pentru a schimba viata cuiva.Eram foarte pornita in perioada aceea impotriva Lui D-zeu dar m-a iertat fiindca eram mica si nu stiam prea multe despre puterea Lui D-zeu

Pippo a scris:

Unde-i?

Ce tari sunteti mai baieti!!!as indrazni sa va intreb ce varsta aveti dar am senzatia ca nu veti spune.Eu am 35 de ani si sunt fericita castigatoare a unei noi vieti traita doar ghidata de suflet...normal ca avem toti suflet doar ca la un moment dat se mai instaleaza o stare de gol fiindca il umplem cu greutati care ne apasa ani iar ptr a nu mai simti acea apasare vine ca un fel de lehamite si parca totul ar fi nimic,nu sunt decat faze normale ale vietii care pare dura fiindca nu stim sa o abordam,in momentul in care constientizam ca fiecare rau care vine in viata noastra este doar o noua proba a credintei deja se schimba treaba fiindca orice rau aduce un bine iar cu cat mai multe probleme infruntam in viata cu atat mai puternici spiritual ajungem la final.Va doresc din suflet sa ajungeti curand sa descoperiti comorile ascunse in fiecare suflet lasat de D-zeu pe pamant dar ptr a reusi asta va trebui intai sa descoperiti cat de valorosi sunteti voi.Adevaratele comori ale lumii se afla in sufletele oamenilor si nu trebuie decat sa il deschizi pe al tau si ti se va raspunde la fel....D-zeu sa va binecuvanteze cu Harul Sau Prea Sfant

Monica80 a scris:

Nu era frustrare religioasa,simteam ca nu pot crede in ceva ce permite asemenea orori,pentru mine era oribil ce vedeam atunci,strigam tuturor celor care imi vorbeau de D-zeu ca nu exista si chiar si Lui.

Si acum crezi.....Felicitari

andi_ a scris:

Daca nu ai avut parte de experiente spirituale nereligioase nu ai cum sa iti dai seama....ti-am mai spus fiecaruia ii e dat sa afle despre lume si spiritualitate atat cat poate duce.....

Fiecare din noi are experiente spirituale dar nu suntem pregatiti inca sa le vedem fiindca sunt momente cand ne lasam coplesiti de durere si nu realizam pe langa ce trecem,pentru a-mi aminti de cele 4 morti pe langa care am trecut in ultimii 13 ani a trebuit sa mai simt moartea foarte aproape in ultimile 6 luni de 3 ori si asa mi-am dat seama ca ma vrea vie si nevatamata inca in lumea asta...uitasem ca imi mai aratase in trecut sa ma putea lua dar inca nu era momentul,alea sunt tot experiente spirituale fiindca de 2 ori incercasem eu sa imi iau viata dar m-a adus inapoi si m-a iertat fiindca eram mica si proasta si nu stiam ce fac....nu s-a suparat pe mine ca mi-am bagat nasul in treburile Lui,mi-a dat doar alte incercari pentru a-mi ispasi acele pacate si a reveni atat de puternica inapoi...

Renaissance a scris:

Ce argument aiurea. Erai razvratita pe Dumnezeu din cauza nedreptatilor lui, iar acum il slavesti din acelasi motiv doar pentru ca ti-ai dat seama de puterea lui ?

Confunzi ateismul cu frustrarea religioasa. Tu credeai in Dumnezeu, insa ceva nu se lega, si pe buna dreptate ca nu avea cum sa se lege din moment ce religia sustine una, si realitatea alta. Eu prefer sa o cred pe a doua. Ateul nu crede in Dumnezeu, nu-l considera doar nedrept, pur si simplu nu-l considera deloc.

Nu era frustrare religioasa,simteam ca nu pot crede in ceva ce permite asemenea orori,pentru mine era oribil ce vedeam atunci,strigam tuturor celor care imi vorbeau de D-zeu ca nu exista si chiar si Lui.Ai tot dreptul sa iti spui parerea vis-a-vis de ceea ce scriu dar te voi ruga sa fii mai atent la expresii fiindca eu nu mi-as permite sa spun de ceea ce scrii tu ca e aiurea,eu am scris doar ce simteam iar daca tie ti se pare aiurea e pacatul tau...Intr-o lume care se pretinde civilizata se poate vorbi normal fara comentarii de genul...aiurea nu as putea spune de nimeni si nimic....

Nu puteai sa crezi, dar voiai sa crezi. Pana la urma te-ai lasat prada acestui sentiment si ai ajuns sa accepti ceva ce ratiunea ta nega. Eu nu spun ca nu pot sa cred, eu pur si simplu nu cred. E o diferenta. La fel cum nimeni nu mai crede in Mos Craciun adult fiind. Credinta religioasa e doar triumful nevoilor de securitate emotionala asupra ratiunii obiective.

Nici nu vei gasi. Ortodoxia e cea mai ratacita oaie din turma. Ai incercat la protestanti ? Ei macar mai stiu in ce cred.

Naeema a scris:

Cum te contrazici tu mai Pippo mai.

Spiritualitate...nu am incercat niciodata sa definesc cuvantul asta,sunt o novice in domeniu dar poti crede foarte puternic in D-zeu fara sa simti ca ai apartine neaparat unei religii,eu sunt ortodoxa prin nastere dar cant in 4 biserici catolice iar cantatnd laude Lui D-zeu aici de 2 ani pot spune ca am revenit acasa fiindca locul meu e in biserica nu conteaza care.Din luna ianuarie simt nevoia sa ajung la religia lui Isus fiindca din pacate la noi la ortodocsi nu am gasit un preot dispus sa se ocupe de sufletul meu pe cand rataceam pierduta prin lumea asta si am ramas cu un gust amar pentru cate am vazut in religia noastra asa ca eu nu apartin unui cult religios dar mi-am incredintat viata Lui D-zeu si vreau sa traiesc sau macar sa incerc asa cum I-ar placea Lui

andi_ a scris:

Daca nu ai avut parte de experiente spirituale nereligioase ...

Monica80 a scris:

Fiecare din noi are experiente spirituale ...

Ce este experienta spirituala?