Problematica educatiei si a dezinteresului de cunoastere...

E sortata treaba. Exista locuri unde scoala e doar o distractie, si locuri unde se invata si se pregateste pentru viata. Unde vrei, acolo te duci. E la alegerea fiecaruia. Fireste ca cele mai multe scoli sunt de primul fel, ca masa trebuie sa fie si ea condusa si prostita de elita.

andi_ a scris:

Generalizarea asta se facea si cand eram eu pe bancile scolii si se facea in mod nedrept, pentru a crea o prapastie intre generatii. Unii profesori nu suportau elevii iar multi elevi nu suportau profesorii; scoala era vazuta de unii ca o formalitate obligatorie, o treapta intr-un sistem prin care trebuia sa treaca toata lumea (scoala - facultate - cariera) pentru a isi asigura supravietuirea. Altii insa aveau o curiozitate nativa, o placere pentru lectura si cunoastere (meditatie, nu doar memorare). Presupun ca diferenta venea din structura interioara dar si din atitudinea pe care familia le-o insuflase.

Competitia iarasi e nociva in unele directii, pentru ca distrage elevul de la scopul cunoasterii. Am fost conditionati prin tehnicile lui Pavlov (rasplata si pedeapsa) sa ne bucuram cand primim note, diplome, medalii, si sa facem din asta un scop, punand orice altceva pe locul 2. Asta ii determina pe multi sa nu utilizeze mintea proprie la capacitate maxima si sa reproduca ce li se spune, chiar daca nu sunt de acord din principiu sau simt ca ca ceva scartaie acolo. Daca se formeaza la modul asta si le merge bine (invata cum anume sa se comporte pentru a fi rasplatiti), e posibil sa le mearga bine si pe viitor, dpdv financiar, dar sa stagneze intelectual.

In privinta celor care se comporta cum ai zis, nu e vorba despre oameni ratati, rai sau corupti pana la os, ci de oameni fragili si indusi in eroare. Teribilismul il poate pali pe om si mai tarziu, nu neaparat in adolescenta. Dar ce e foarte important e ca are intotdeauna sansa de a isi da seama ca greseste si de a se redresa.

Iarasi e gresit sa ii blamam pe cei care o fac. Nu e vina lor ca s-au nascut intr-o cultura in care adultii au uitat sa ii mai ghideze. Pana la urma emuleaza ce vad in jur si toata lumea stie ce vad; de unde sa aiba alte deprinderi? Nici parintii s-au nascut cu deprinderile pe care ar vrea ca urmasii lor sa le aiba, le-au fost insuflate.

Ma gandeam deunazi la ideea eronata ca, desi sunt expusi atator influente nocive in afara scolii(practic sunt tintele unei campanii de imbecilizare), ei ar putea discerne binele de rau, ce ar trebui sa copieze si ce nu, la ce ar trebui sa aspire si ce nu. Familia se bazeaza pe faptul ca invata teorie sanatoasa la scoala; ei insa nu vor pune teoria mai presus de ceea ce observa in jur. Degeaba citesti despre reguli si valori sau despre modele pozitive care au murit acum 200 de ani, cand in jurul tau se intampla altceva si perspectivele tale de viitor par cu totul altele. Degeaba citesti eseuri si comentezi aforisme din obligatie cand mintea ta e cu totul altundeva.

Renaissance a scris:

Exista locuri unde scoala e doar o distractie, si locuri unde se invata si se pregateste pentru viata.

Combinaţia dintre distracţie şi învăţătură, e cea mai bună. Cine face asta în adolescenţă, nu va regreta la maturitate. Eu aşa am făcut, şi nu am frustrări de felul: "eeee, de-aş mai fi acum adolescent !" Energiile mele adolescente s-au ars atunci când au trebuit. Şi am avut şansa să-mi şi placă să cunosc, să învăţ...în limitele bunului simţ..evident. :)

La facultate aveam un profesor care la cursuri combina foarte mult starea de bună dispoziţie, dată de numeroase vorbe de duh excepţional de inteligente, cu cea de predare. Au trecut mulţi ani de când am terminat eu facultatea, dar şi în prezent ţin minte cele ce preda acest profesor. Abia pe urmă am aflat motivul pentru care făcea aşa: psihicul omului e în aşa fel constituit, încât memoria reţine pentru totdeauna momentele foarte plăcute, inclusiv cunoştinţele asociate acelor momente.

GeoFiloRo a scris:

Va-ti g

Marinel a scris:

Trebuie să pornim de la scopul cunoaşterii.[...] Pe acest fundament, oric

GeoFiloRo a scris:

Daca pornim de la scopul cunoasterii, vom ajunge acolo unde au ajuns toti care au vrut sa reuseasca repede, adica la cunoscutul proverb; scopul scuza mijloacele.

Era mult mai adecvat de a porni de la sensul cunoasterii (semnificatie, coerenta, logica, valoare)

Depinde cât eşti de pragmatic.

Şi da, de cele mai multe ori, rezultatele scuză mijloacele. Dacă spargi casa cuiva pentru a opri o crimă, nu este bine?

Dacă un stomatolog te face să suferi pentru a-ţi extrage o măsea cariată, îl dai în judecată?

Fireşte că poţi privi problema cunoaşterii din cât mai multe unghiuri, este la fel cu acele obiecte care privite dintr-o anumită poziţie par trapeze, din altă poziţie devin cercuri

Imaginea corectă este cea combinată. Dar în educaţie, şi pentru motivarea oamenilor este mai bine să le arâţi şi o anumită finalitate.

Marinel a scris:

Depinde cât eşti de pragmatic.

Şi da, de cele mai multe ori, scopul scuză mijloacele. Dar contează care este scopul. Dacă spargi casa cuiva pentru a opri o crimă, nu este bine?

Dacă un stomatolog te face să suferi pentru a-ţi extrage o măsea cariată, îl dai în judecată?

Scopul scuza mijloacele se asociaza mereu cu un pretext de binefacere pentru al disimula pe cel în aparenta bun doar pentru infractor (alibi pour la police).

Si daca stomatologul este gelos pe tine ca ai o femeie mai frumoasa ca el, si îti extrage maseaua buna lînga cea cariata, ce faci ? Îti pui placa sau masea de aur pentru a pune în valoare sensul filosofic al scopului cu intentii cariate !

Ironia pragmatica a muscaturii filosofice

GeoFiloRo a scris:

Scopul scuza mijloacele se asociaza mereu cu un pretext de binefacere pentru al disimula pe cel

Marinel a scris:

Da, de aceea am schimbat cuvântul "scopul" cu "rezultatele". Scopul este ceva personal, în timp ce rezultatele se referă la toată lumea.

Scopul comunismului era visul de aur pentru toata lumea. Dupa revolutie marea majoritate a ramas cu visele si o alta majoritate (mai personala) cu aurul.

Acesta fiind rezultatul reflectiei mele individuale ce îl împart cu toata lumea (si eu printre ei).

Exemplul meu nu-ti scuza rezultatele scopului tau fara exemplu.

GeoFiloRo a scris:

Scopul comunismului era visul de aur pentru toata lumea.

Aici se vede diferenţa