Nu stiu cum de mi-a scapat pina acum topicul acesta, dat fiind ca ma pasioneaza tot ce tine de copii, iar adoptia este considerata totusi o masura speciala de protectie a copilului.
Inainte de a-mi face cunoscut punctul de vedere o mica precizare: prin 2003-2004, Suedia a denuntat Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga la 19 mai 1993. Motivul: recunoasterea si reglementarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex, iar Conventia amintita permitea adoptia in familia formata din doua persoane de sex diferit.
Fiecare e liber sa interpreteze cum doreste demersul Suediei, una din tarile cu cel mai ridicat procent de respectare a drepturilor omului, insa juridiceste vorbind, nu avea alta posibilitate de a respecta drepturile matrimoniale ale persoanelor de acelasi sex decit sa denunte o conventie care impunea o restrictie pentru acestea.
Pe plan teoretic, si pe parte de respectare a drepturilor omului, nu vad un impediment care sa impiedice adoptia unui copil de catre persoane de acelasi sex. Adoptia se face in interesul superior al copilului. Ce inseamna interes superior in sensul adoptiei? Doctrina, practica vin cu urmatorul raspuns: oferirea unui mediu familial si permanent copilului lipsit de ocrotire parinteasca, unde sa ii fie asigurata dezvoltarea armonioasa a personalitatii sale in scopul de a deveni un membru util al societatii si unde sa ii fie respectate drepturile fundamentale care ii sunt recunoscute.
Desi rigid in formulare, raspunsul este cuprinzator in esenta: copilul are nevoie de dragoste, de afectiune, de educatie, de stabilitate, de armonie. Asta conteaza in primul rind pentru copil. Iar cei care trebuie sa ii asigure acestea sunt in primul rind parintii.
Desi o parte a mea inclina spre a fi rezervata, mai sincer spus - impotriva - adoptiei intre persoane de acelasi sex, o alta parte ma determina sa caut sa judec cit se poate de obiectiv aceasta situatie.
Si nu pot sa nu observ evolutia societatii umane, mai ales sub aspectul recunoasterii si acceptarii diversitatii sale tipologice, in sensul de recunoastere si acceptare ori toleranta a unor fenomene sociale care exista pur si simplu, desi au fost si sunt blamate ca fiind contra legii (care lege? a oamenilor dintr-un anumit timp si loc sau a naturii?) si amintesc aici de sexualitate, homosexualitate, fidelitate si infidelitate, poliamor, copii legitimi sau nelegitimi etc.
Nu poti condamna un fenomen inainte de a cauta sa il intelegi, iar daca il intelegi nu e obligatoriu sa fii de acord cu el.
urmind rationamentul, tendinta este aceea de acceptare sau toleranta a acestui tip de adoptie. E drept nu acum, nici in viitorul apropiat. Sunt prea multe cutume, prejudecati, mentalitati, impregnate puternic in mentalul colectiv. Insa fenomenul se va intimpla. Pentru ca, in primul rind, un copil are nevoie sa fie iubit, iar iubirea, se intilneste inclusiv in acest gen de relatii.
Ca argumente contra, s-a adus in discutie faptul ca acel copil poate avea doua mame sau doi tati. Insa, intreb si eu ce are copilul din urmatoarea situatie: mama si tata (de sorginte biologica) se despart din varii motive si fiecare isi gaseste alta pereche cu care formeaza cupluri durabile, stabile, bazate pe dragoste, afectiune si sprijin reciproc; copilul se intelege perfect, este iubit si iubeste la rindul lui pe noii parteneri ai parintilor, facind totusi o anume diferenta psihologica privind originea lor ("nu sunt singe din singele lor, nu sunt carne din carnea lor) insa fara a influenta afectiunea ce le-o poarta acestora.
In aceasta situatie, se poate zice ca are doua mame si doi tati? Dpmdv, da.
Se poate invoca argument contra acestei situatii ca tatii si mamele sunt totusi angrenati in cupluri hetero, nu sunt homo (simultan). Este un argument solid, fizic, de luat cu atentie deosebita in considerare.
Insa elementul de retinut aici e ca avem de-a face cu o structura familiala atipica dpdv traditional, dar care in ultimele decenii este din ce in ce mai des intilnita.
Si tot atipica este si structura familiala a cuplurilor de persoane de acelasi sex.
Ambele structuri insa - la fel ca si familia traditionala (care inceteaza de regula prin moarte) - au la baza aceleasi valori intrinseci: dragoste, respect, afectiune, incredere, sprijin reciproc (cu nuantele specifice, dar care nu altereaza insa esenta acestor valori).
Si pornind de la aceste premise, nu vad cum unui copil adoptat de o astfel de familie atipica i-ar fi foarte rau. Si vorbesc de raul venind din partea acestei familii.
Daca insa vorbim de raul exterior, venit din partea membrilor unei societati care vad in primul rind paiul din ochiul altuia si refuza sa vada birna din ochii proprii, care cultiva intoleranta, negarea oricarei specificitati si individualitati, pentru ca nu se supune sistemului instituit legal (inclusiv religios), atunci da, acelui copil ii va fi foarte rau. Pentru ca nu va fi iubit!
e o intrebare care cred ca are un raspuns ce poate fi considerat un argument de necontestat!!! NU SUNT DE ACORD! ESTE IMPOTRIVA FIRII!
