ANA-MARI a scris:Ai dreptate si aici pana la un punct.Copilul va deveni adult,va trece prin criza de identitate inerenta fiecarei persoane.Va ajunge la un anumit grad de constientizare,moment in care va decide ce va face cu viata lui din toate punctele de vedere.Acest copil va fi influentat de conjunctura in care se afla parintii,dar va trai foarte mult si in societate de unde isi va lua modele de comportament.E ca si cum toata responsabilitatea ar fi DOAR a parintilor.Responsabilitatea este in egala masura a parintilor, a societatii cat si a propriei persoane.
Cu totii suntem strans legati in relationare ,dar, deasemenea, fiecare isi gaseste propriul drum,prin propriul efort,deci responsabilitatea este si cea personala.
Ajutorul tau este nepretuit.Multumesc.
in orice situatie daca pleci fara " o baza" solida..... te ia vintul( copilul e un " vas gol")
deci "baza" este familia( cei "7 ani" de acasa)-se poate discuta si de " familie" iresponsabila etc etc etc etc etc ......cind iesi in " arena" nepregatit atunci nu poti blama " arena" de nepregatirea ta........ci gasesti " neputintele"la tine si le " rezolvi"....... apoi "vintul" oricit de tare ar bate , mai devreme sau mai tarziu se va potoli la tine..... ca tocmai ai inteles diferentele dintre " ce ti se da sa inghiti" si " ce este de fapt"......
apoi " experienta" nu ti-o mai poate lua nimeni...... deci " interiorul" propriu poate fi controlat suta la suta de catre persoana in cauza , iar exteriorul poate fi oricum(oricum nu poate fi controlat ).........deci " cunoasterea" de sine este cea mai mare " lupta" si multi " fug" de ea ....... orice om poate " minti" in exterior ( prin imagine, etc etc etc) dar in singuratate in fata " propriului suflet " toate " mastile cad" si acolo apar " luptele" adevarate....... 
multa iubire
