Gandirea critica

O gindire critica in sensul de a evalua, cugeta, cintari situatiile/deciziile tale si ale altora, e benefica. Ne-ar scuti de multe greseli si necazuri.

Finnian a scris:

In romanul 1984, care deja se stie ca nu e SF ci realitatea viitorului, Orwell descrie o lume in care gandirea critica este fentata de obligatia adaptarii la realitati care se contrazic, oamenii repetand papagaliceste, la comanda, lucruri opuse celor repetate cu putin timp in urma (de pilda ''am fost mereu in razboi cu Asia de Est''/ ''nu am fost niciodata in razboi cu Asia de Est''). Este indusa o stare psihica in care asemenea lucruri sa aiba sens, chiar contrazicandu-se absolut.

Da, cu siguranta Winston a avut gandire critica. Din pacate sistemul a fost prea puternic pentru el. Starea aceea psihica asemanatoare cu transa hipnotica se propaga, dupa parerea mea, numai si numai prin limbaj. In primul rand era vorba de acele aparate (teleecrane, parca se numeau) pe care nu le puteau inchide niciodata. Erau obligati sa asculte tot timpul propaganda pentru Fratele cel Mare, fiind astfel condamnati sa nu isi mai poata auzi propriile ganduri. Limbajul este un instrument foarte puternic. Mergand pe modul tau de gandire, asemanatoare cu teleecranele din 1984 sunt astazi televizoarele si radiourile lasate mereu sa zumzaie in timp ce ne desfasuram activitatile de zi cu zi. Vara trecuta era la moda o melodie de copii; nici nu stiu ce era, reclama, muzica din desene animate sau video. Dar o auzeam de multe ori si nu ii acordam atentie, pana cand m-am surprins fredonand-o: "haideti sa ne distram, cu totii la paris, ne duce yaki yaki parizaki infantis" (ceea ce intelegeam eu). Asa si cu melodiile comerciale total lipsite de valoare (cel putin dpmdv) care incep sa imi placa pentru ca le aud peste tot. Daca as lua fiecare din aceste piese muzicale si le-as evalua si le-as trece prin filtrul "ascultarii critice", ar pica toate testul.

uratul si chiar grotescul este frumos (in arta)

Aici eu sunt ceva mai flexibila, macar din respect pentru Baudelaire/Arghezi.

Pasarea_fleosnics a scris:

Psihologul american Paul Richard spunea, facand referire la gandirea critica, urmatoarele:

"Daca gandirea critica ar deveni cumva generalizata in lume, ar produce o lume noua si foarte diferita, o lume care nu ar fi doar in interesul nostru, ci o lume necesara pt. supravietuirea noastra."

A gandi critic inseamna a-ti observa modul in care gandesti, a-l evalua, analiza, incercand sa transcezi dincolo de tiparele de gandire cu care ai invatat sa operezi, fara a subestima importanta pe care o au emotiile si sentimentele, care isi pun amprenta in mod covarsitor asupra modului nostru de a gandi.

de acord, cu condiţia să poţi evita extrema de a deveni critic c

Gandirea critica este un filtru, o bariera impotriva ideilor din mediu, pe care le poti prelua fara sa le adaptezi propriei tale gandiri. Gandirea critica e foarte utila pentru evolutia personala, si ca orice lucru care indeamna la progresul fiintei, ea nu accepta fiinta umana in stare nativa, de zombie ( sau de sarpe, sa multumesc pe cineva ), ci tinde mereu spre mai mult.

Hypathia a scris:

Aici eu sunt ceva mai flexibila, macar din respect pentru Baudelaire/Arghezi.

Si pentru curente intregi de gandire care s-au nascut din ideile astea sau unele asemanatoare. Nu putem arunca la gunoi curentele artistice ale secolelor XX si XXI doar fiindca au abandonat frumosul ca notiune centrala.

lynxul_negru a scris:

au abandonat frumosul ca notiune centrala.

sau l-au redefinit. :roll:

Hypathia a scris:

sau l-au redefinit. :roll:

corect :D

Finnian a scris:

In romanul 1984, care deja se stie ca nu e SF ci realitatea viitorului, Orwell descrie o lume in care gandirea critica este fentata de obligatia adaptarii la realitati care se contrazic, oamenii repetand papagaliceste, la comanda, lucruri opuse celor repetate cu putin timp in urma (de pilda ''am fost mereu in razboi cu Asia de Est''/ ''nu am fost niciodata in razboi cu Asia de Est''). Este indusa o stare psihica in care asemenea lucruri sa aiba sens, chiar contrazicandu-se absolut.

Asta s-a implinit in mare masura.

Asa ajungem astazi sa luam drept buna ideea ca oamenii trebuie arestati pentru ''violenta verbala'' si in acelasi timp sa privim trupele NATO care macelaresc sute de mii de oameni in alte tari ca ''aducatoare de pace'' (paradoxul razboi = pace).

Femeia poate fi barbat si viceversa, avortul este sanatate, uratul si chiar grotescul este frumos (in arta) etc.

Multe lucruri sunt aberante conform sistemului de referinta cu care crestem, si totusi le acceptam ca si cand ar fi logice, pentru ca asa ni se spune.

Gandirea critica ne ajuta sa discernem si nu doar sa repetam ce ni se spune.

Negarea realitatii si fuga de realitate sunt metode folisite de creier pt. a se proteja atunci cand este pus in fata unor situatii pe ce care nu le poate gestiona, care il depasesc , (cand sentimentele sau emotiile traite trec de limita suportabilitatii, acestea putand fi reprezentate de: confuzie, durere, nedreptate etc.). Ocupat cu asigurarea protectiei, creierul nu mai are timp sa rationeze, iar in caz ca reuseste sa faca asta, totusi, rationamentele sale sunt, in mare parte, eronate.

Hypathia a scris:

Da, cu siguranta Winston a avut gandire critica. Din pacate sistemul a fost prea puternic pentru el. Starea aceea psihica asemanatoare cu transa hipnotica se propaga, dupa parerea mea, numai si numai prin limbaj. In primul rand era vorba de acele aparate (teleecrane, parca se numeau) pe care nu le puteau inchide niciodata. Erau obligati sa asculte tot timpul propaganda pentru Fratele cel Mare, fiind astfel condamnati sa nu isi mai poata auzi propriile ganduri. Limbajul este un instrument foarte puternic. Mergand pe modul tau de gandire, asemanatoare cu teleecranele din 1984 sunt astazi televizoarele si radiourile lasate mereu sa zumzaie in timp ce ne desfasuram activitatile de zi cu zi. Vara trecuta era la moda o melodie de copii; nici nu stiu ce era, reclama, muzica din desene animate sau video. Dar o auzeam de multe ori si nu ii acordam atentie, pana cand m-am surprins fredonand-o: "haideti sa ne distram, cu totii la paris, ne duce yaki yaki parizaki infantis" (ceea ce intelegeam eu). Asa si cu melodiile comerciale total lipsite de valoare (cel putin dpmdv) care incep sa imi placa pentru ca le aud peste tot. Daca as lua fiecare din aceste piese muzicale si le-as evalua si le-as trece prin filtrul "ascultarii critice", ar pica toate testul.

Aici avem de-a face cum o situatie rasturnata, de obicei se procedeaza la inducerea obsesiei cu ajutorul curiozitatii (ca in cazul consumatorilor de droguri), in cazul descris de tine e taman invers, prin intermediul obsesiei se stimuleaza (induce) curiozitatea (determini pe cineva sa faca un lucru punandu-i la dispozitie informatii despre lucrul respectiv si faci asta periodic, respectand o anumita frecventa, astfel incat lucrul respectiv ajunge sa-l obsedeze, iar de aici, pana la a fi curios sa se convinga el insusi cum este in realitate lucrul respectiv, e numai un pas).

M-am gandit sa deshid un nou topic, insa mi-am dat seama ca n-as aduce nimic nou cu el, pt. ca ceea ce-as fi vrut sa scot eu in evidenta tine tot de gandirea critica.

Eroarea de ancorare

Tendinta noastra de a atribui caracteristici (trasaturi) oamenilor, la o simpla privire si/sau in urma observarii comportamentului lor, ne poate duce adesea la erori (predictibile) de evaluare a acestora si a modului in care credem ca ei vor reactiona in anumite situatii. Sub influenta ancorarii gandirea noastra va fi lipsita de obiectivitate, va deveni stereotipa si atunci cand vom incerca sa evaluam modul in care o persoana se va comporta intr-o anumita situatie vom tine seama numai de aspectele care ne confirme lucrurile pe care le avem deja fixate, ignorandu-le cu desavarsire pe acelea care le infirma.

O sa dau un exemplu:

Unui om cu o expresie serioasa a fetei vom avea tendinta sa-i atribuim urmatoarele trasaturi: rigiditate, severitate, lipsa simtului umorului etc. Ne va fi mult mai greu sa ne apropiem de un asemenea om decat de unul care are mereu zambetul pe buze, nici nu vom risca sa il contrazicem, de frica ca va reactiona intr-un mod care nu va fi pe placul nostru. Cunoscand omul respectiv putem avea "surpriza" sa constatam ca toate trasaturile atribuite de noi n-au avut niciun fundament solid, iar omul respectiv este foarte diferit de ceea ce ne imaginam noi ca ar fi.