unstoppable a scris:
da, drept dovada sunt marii comici ai lumii. Ei nu vor dispare niciodata din amintirea oamenilor.
Sunt curios ce parere ai despre "rasul de rea credinta", acel ras "rautacios" pe care unii il provoaca doar prin satirizarea anumitor personaje din viata reala, si de ce nu, chiar si din virtual.
Rasul sanatos, benefic cu adevarat, este cel care este cumva respectuos fata de celalalt.
Exista si o ironie placuta, in care cel vizat nu se simte atacat ca si persoana, pentru ca simte (din limbajul tau corporal/verbal) ca nu ii doresti raul, ca nu ii negi fiinta.
Este o luare peste picior amicala, in care poti sa te legi de defectul sau fara a-i nega celuilalt fiinta, dreptul la existenta.
Si desigur, exista si reciprocitate, adica esti si tu suficient de bine structurat interior ca sa iti permiti sa fii luat tu la randul tau peste picior, fara sa te superi, intelegand ca si celalalt face la fel, nu te neaga, ci doar te ironizeaza.
Asta in ceea ce priveste umorul legat de interactiunea umana, directa, caci exista si umorul legat de comunitate, sau de rasa umana in general, sau de anumite interactiuni intre om si natura, sau mediul urban artificial. Ori fabulele cu animale, care vizeaza defecte umana sub o forma voalata.
Acesta e un umor care nu raneste pe nimeni. E umorul care mai demult era prezent in snoave, proverbe haioase, bancuri, care incercau sa vindece defecte prin satirizarea lor, aducerea lor in lumina atentiei publice. Comunitatea, folosindu-se de mecanismul presiunii sociale, incerca sa vindece individul de defecte (lenea, inselarea, rautatea) supunandu-l direct sau indirect rusinii publice. Individul se integra sau nu in comunitate, dar acesta era scopul umorului.
Aici intra si umorul ca mecanism de aparare sanatos al invididului bun, care nu vrea sa faca rau nimanui, dar trebuie sa se apere de atacurile manipulatorilor.
Interesant e ca am observat ca manipulatorii au preluat mecanismele sociale sanatoase de mai sus si le folosesc contra victimelor, pentru a castiga avantaje personale criticandu-i, ridiculizandu-i, supunandu-i rusinii publice. Prin umorul lor rautacios, care mereu se leaga de persoana celuilalt, ii neaga valoarea si dreptul la existenta, ei se inalta pe sine, doborand pe altul.
Ei cred ca daca il coboara pe altul, ei vor creste cu exact aceeasi cantitate. Ei fura energie, ranind prin umor rautacios, ca sa si-o insuseasca.
Procesul e inconstient sau seminconstientizat, in orice caz deprins mimetic in copilarie de la adulti care au aceste deprinderi formate.
E greu sa te aperi de acesti glumeti rautaciosi. Ei sunt peste tot. In ultimii ani numarul lor creste. Bascalia romaneasca era mai luminoasa pe vremea lui Caragiale, azi e nimicitoare, cruda, nemiloasa.
Singura solutie e folosirea constientizarii, a empowerment-ului, a umorului sanatos si benign, respectuos. Persiflarea amicala ajuta ca mecanism defensiv in fata atacurilor lor.
Uneori ajunge un simplu "zau? pe bune? chiar asa? serios? mai zi o data!". Sau poti folosi proverbe usturatoare, bancuri cu morala tintita spre defectele atacatorilor, generalizari, vorbire impersonala dar tintita, aluzii ironice. Si alte mecanisme de "verbal self defense".
In concluzie, putem recunoaste umorul rautacios pentru ca mereu este pe principiul "eu cresc in masura in care eu te cobor", pe cand umorul sanatos e pe principiul "castig/castig" (fiecare sa iasa in avantaj, mai inteleptit, mai dezvoltat, mai luminat cu ceva, este loc destul pentru toti sub soare, hai sa radem frumos ca o viata avem).
Si exista si umorul involuntar, dat de micile stangacii (spargem o vaza, alunecam si cadem haios etc) care e dat de contrastul intre ceea ce ne asteptam sa fie (pe baza previziunii si a regulilor statuate) si ceea ce a iesit de fapt. Posturile umane ale animalelor (caini, pisici, maimute, ratoni, etc) sau gesturile lor bizare intra la aceasta categorie.
Chaplin merge mult pe acest tip de umor involuntar (maimuta care il trage de par la circ, cand el e pe franghie la inaltime, sau contrastul intre hainele de vagabond si gesturile sale de aristocrat), sau pe umorul relational sanatos, respectuos cu cel bun si usturator cu cel rautacios.
Benny Hill si de Funes imi par putin mai cruzi, lovind la intamplare.
Pierre Richard si Mr Bean au un umor sanatos.
