Copiii-modelati de circumstante?

The Unknown a scris:

Cu alte cuvinte: - Fa-te prieten cu dracul pana treci puntea!!! c'apoi stii tu ce ai de facut mai departe cum vrei

Nu, niciodata n-as face asa ceva, as cauta metode sa-l evit pe dracu pe cat posibil. Dracu niciodata n-ar avea parte de prietenia mea. :)

Miss_Nobody a scris:

Se spune ca, in copilarie, experientele sunt cele care formeaza viitorul adult, omul cu ideile sale si modul lui de viata.

Din experienta iti pot spune ca modul in care esti ''setat'' in primii ani de viata se imprima undeva si e greu de eliminat, in ciuda incercarilor constiente. Te poti trezi, ca adult, ca in anumite situatii ai reactii emotionale si un comportament opus personalitatii (cizelate constient de-a lungul anilor) si ratiunii tale. E destul de greu sa nu reusesti sa le impaci pe cele doua, reactia inconstienta fata de ceva/cineva si dorinta constienta de a schimba lucrurile, mai ales cand schimbarea pare usor realizabila, cand pare ceva ce tine de vointa proprie.

Programarea nociva poate fi combatuta prin vointa de a avea un control cat mai bun asupra reactiilor si gandurilor tale, si mai ales asupra comportamentului. Ratiunea trebuie sa intervina in forta de fiecare data cand te curpind emotii negative nejustificate sau ganduri irationale care ar putea avea radacini in aspecte mai vechi. Te poti motiva prin intrebari de genul : ce fel de persoana as vrea sa fiu? Ce vreau de la viata mea? Ce vreau sa corectez? Ce aspecte pozitive are viata mea? etc etc.

Daca s-a ajuns deja la depresie din cauza conflictului interior, tot ratiunea te poate salva, analizandu-ti situatia in mod realist, care de obicei e mult mai buna decat o vede un om deprimat (in prezent, fireste, ca daca ne gandim la viitorul nostru si incotro se indreapta lumea... :roll: desi insasi treaba asta poate fi folosita ca motivatie, faptul ca exista o criza iminenta cu efecte concrete, care sa o eclipseze pe cea interioara).

Naeema a scris:

Nimeni nu se naste cu ceva anume. Totul se acumuleaza, invata, formeaza, cizeleaza, modifica, schimba pe parcurs. Cand ne nastem suntem ca un hard disc gol, numai bun de formatat si de adaugat date pe el.

Pai si "aluatul"?

Pasarea_fleosnics a scris:

Nu, in general nu suntem modelati pt. totdeauna, in sens negativ, la asta cred ca te referi tu,

Dar in sens pozitiv? Adica...unele experiente ne ajuta sa nu mai avem incredere in toata lumea, sa nu avem asteptari, sa suportam mai usor dezamagirile si sa nu ne impiedicam la primul obstacol.

Finnian a scris:

Imi place mult raspunsul tau. :)

Naeema a scris:

Nimeni nu se naste cu ceva anume.

Ete na!

Miss_Nobody a scris:

Nu suntem oare modelati pentru totdeauna de copilaria noastra, de ranile ei, de secretele ei, de durerea ei ascunsa?

Ba da :)

Melancolia practic din asta se trage. Din lipsurile copilariei.

Dar bineinteles, noi lupatam mereu sa ne revenim din melancolie, sa mergem inainte, sa nu stam in loc.

Melancolia insa ne va aminti mereu de ceea ce avem nevoie, ca sa fim echilibrati.

Adica, de ceea ce ne-a lipsit acut in copilarie.

Sunt de aceasi parere oamenii sunt modelati de circumstantele din copilarie pentru ca un copil cand se naste vine brand new fara un tip de personalitate inregistrat,datoria parintilor este sa il formeze acum daca norocul unui copil este sa se nasca intr-o familie echilibrata care il incurajeaza ii ofera dragoste acel copil va fii un om de succes,dar daca ecelasi copil se naste intr-o familie in care unul din parinti sau ambii nu il doresc ,il vor critica si ii vor spune ca nu este in stare de nimic acel copil va lua totul ca atare si va deveni un ratat si intodeauna o sa simta asta,doar daca nu cand o dobandi independenta va realiza ce i s-a inamplat de fapt poate va consulta si un psiholog psihoterapeut si este in mare parte rezolvat,chiar daca in inima lui stie ca trebuie sa se rupa de familia care l-a creat asa si sa te rupi de familie singura sursa unde stii ca poti sa te intorci acolo si sa ai pe cineva nu este chiar asa placut.Dar nu poti sa-i privesti pe parintii nostri ca niste bestii pentru ca ei la randul lor au trecut prin ce am trecut noi si ne-a dat stafeta mai departe.Acum eu am cam aceasi problema nu am fost uncopil dorit si am cam ramas cu sechele,dar ma uit in jur si incep sa inteleg oamenii altfel,vad unul mai timid stiu ca poate nu a fost incurajat sau parerea lui nu a contat,vad unul plin de incredere si imi dau seama ca a fost un rasfatat.Acum sunt un pic geloasa pe cei care sun asa frumos formati pentru ca daca le-ai spune uite de ce esti tu asa si asa nu ti-ar recunoaste nici in dreptul capului.Nu stiu ce sa zic in viziunea mea un copil abandonat si caruia i s-au spus numai "de bine" cand a fost mic nu are cum sa ajunga lider,viata nu l-a format pentru asa ceva,in psihologie se mai numeste script acel script trebuie spart.