Miss_Nobody a scris:
Nu suntem oare modelati pentru totdeauna de copilaria noastra, de ranile ei, de secretele ei, de durerea ei ascunsa?
Este un pasaj dintr-o carte de beletristica pe care l-am descoperit astazi.
Se spune ca, in copilarie, experientele sunt cele care formeaza viitorul adult, omul cu ideile sale si modul lui de viata.
Ce impact au asupra unui copil greutatile?
De ce secretele copilariei si experientele neplacute ne schimba pentru totdeauna modul de gandire, viziunea despre lume?
Incercarile acestei perioade modeleaza pentru totdeauna un om, in general sau doar un om slab, usor influentabil?
Nu, in general nu suntem modelati pt. totdeauna, in sens negativ, la asta cred ca te referi tu, se-ntampla asa doar atunci cand nu reusim se ne smulgem mediului in care am trait si in care am avut parte de experiente triste. Dar niciodata nu vom reusi, cred eu, sa fim ca aceia care n-au avut parte de asemenea experiente, e imposibil. Dar asta nu-i neaparat un lucru rau, pt. ca vom putea sa apreciem mai usor binele, frumosul, firescul, de care altii au avut parte automat in copilaria lor, pt. ca asa e normal sa aiba orice copil, fara sa faca ceva special pt. a le avea si, tocmai de accea, nu mai reusesc sa le vada usor si sa le aprecieze.
Observ ca am vorbit la persoana a-ntaia. Nu mai conteaza. Am vorbit prin prisma copilului care am fost si care a reusit sa depaseasca destul de bine uratul de care a avut parte in copilarie.