Intuitia

Athmy a scris:

ma intereseaza cum se integreaza intr-un comportament constient rational. pentru ca nu o sa ascultam intotdeauna de impulsuri, bune - rele, ele trebuind decodificate.

Parerea mea este ca intuitia nu poate fi incadrata intr-un comportament constient rational.

LikeThisPoppy a scris:

Parerea mea e ca daca vrei sa asculti de intuitie si sa nu dea gres, este sa o faci in primul moment, fara sa stai prea mult sa analizezi, fiindca din acel moment pot interveni alte elemente disturbatoare. Intuitia este ceva de-o clipa. Cand simti ca ceva nu e in regula, cand te trezesti dimineata cu un anumit sentiment, cand intalnesti o persoana pt prima data... acestea sunt momentele clasice cand ea poate interveni. Daca n-o bagi in seama fix in aceasta clipa, te obisnuiesti cu strigatul ei firav, intervine gandirea logica si incepe s-o contrazica, sentimentele se amesteca si devii dezorientat. Din acest moment asa-zisa intuitie incepe sa dea gres.

Posibil sa ai dreptate. Dar eu nu cred intr-un om care asculta de primul impuls, nu este felul meu asa.

Athmy a scris:

Posibil sa ai dreptate. Dar eu nu cred intr-un om care asculta de primul impuls, nu este felul meu asa.

Nici eu nu sunt de acord cu actiunea impulsiva. Dar nu trebuie sa reactionezi neaparat in acea secunda (doar in cazuri extreme) ci sa fixezi acel sentiment, sa nu-i pierzi esenta, sa nu uiti ce-ti spune.

LikeThisPoppy a scris:

Nici eu nu sunt de acord cu actiunea impulsiva.

Sa nu confundam impulsivitatea cu intuitia.

Daca te enerveaza cineva si iti vine sa-i cu ceva in cap si ii si dai, aia e impulsivitate (pe langa alte cele), nu intuitie.

LikeThisPoppy a scris:

Nici eu nu sunt de acord cu actiunea impulsiva. Dar nu trebuie sa reactionezi neaparat in acea secunda (doar in cazuri extreme) ci sa fixezi acel sentiment, sa nu-i pierzi esenta, sa nu uiti ce-ti spune.

De acord. In acest caz nu o sa treci peste prima impresie prea curand, poate deloc. Devine apoi o arta sa te dedublezi, adica sa fii oarecum pregatit sa faci fata daca pericolul se va transforma in unul real, sa spunem. Aici intervine partea de integrare in comportament si constientizare. Esti oarecum 'en garde'.

Melissa Rebeca a scris:

Sa nu confundam impulsivitatea cu intuitia.

Daca te enerveaza cineva si iti vine sa-i cu ceva in cap si ii si dai, aia e impulsivitate (pe langa alte cele), nu intuitie.

Daca suntem de acord ca intuitia e ca o strafulgerare de-o clipa, este totusi un impuls... un impuls la un alt nivel decat acela brut pe care l-ai dat exemplu.

Melissa Rebeca a scris:

Sa nu confundam impulsivitatea cu intuitia.

Daca te enerveaza cineva si iti vine sa-i cu ceva in cap si ii si dai, aia e impulsivitate (pe langa alte cele), nu intuitie.

:rot:

Nu e intuitie, e un gest pe care iti vine sa il faci in urma unei intuitii. Intuitie care de multe ori e si corecta. Ca nu iti sare tandara din senin, decat daca esti dus rau cu pluta. Ca societatea nu e de acord cu manifestarile astea, e cu totul altceva.

Athmy a scris:

De acord. In acest caz nu o sa treci peste prima impresie prea curand, poate deloc. Devine apoi o arta sa te dedublezi, adica sa fii oarecum pregatit sa faci fata daca pericolul se va transforma in unul real, sa spunem. Aici intervine partea de integrare in comportament si constientizare. Esti oarecum 'en garde'.

Exact!Intuitia are rolul ei, dar sa nu ignoram cu desavarsire ratiunea. E si ea un bun de pret.

Melissa Rebeca a scris:

Sa nu confundam impulsivitatea cu intuitia.

Daca te enerveaza cineva si iti vine sa-i cu ceva in cap si ii si dai, aia e impulsivitate (pe langa alte cele), nu intuitie.

Imi vine sa cred ca daca nu iti constientizezi intuitia, poate sa treaca pe langa tine nebagata in seama. Alegi sa o asculti pt ca o asociezi cu un lucru rational, altfel exista sanse mari sa o ignori.

Eu m-am bazat aproape ototdeauna pe ratiune,

si am negljat intuitie,dar nu cred ca e bine.

Cred ca intre cele doua trebuiesa existe un echilibru