Googlia a scris:
Cum scap de dadaceala mamei?Cum sa ii explic ca ma pot descurca singura fara sa o jignesc?Cum sa ''imi iau zborul''desi inca locuiesc cu ai mei?Cum sa o fac sa inteleaga ca spuravegherea permanenta si cicaleala ma inhiba teribil?
27 de ani,job stabil,financiar ok.Cicalelile se rezuma la chestii marunte dar enervante care m-au facut sa imi pierd increderea in mine.Imi reaminteste de prea multe ori ce trebuie sa fac in cursul zilei de maine spre exemplu sau nu omite nicio greeala facuta indiferent de conjunctura.Suntem amandoua foarte impulsive si uneori ies scantei in urma discutiilor.Vreau sa traiesc fara sa dau explicatii atunci cand intarzii sau cand vreau sa ies undeva...
Imi pare rau ca la 27 de ani nu esti stapana pe viata ta.
Imi amintesti de o prietena buna, care avea problema ta. Nu a pus piciorul in prag, desi putea sa o faca ( e medic si are cabinet privat, deci bine financiar), din prea multa dragoste pentru mama ei. Dar mama ei nu s-a oprit la dadaceala. Prietena mea casatorindu-se, mama ei si-a manifestat in continuare autoritatea, posesivitatea, agresiunea psihica, manipuland deseori cu santaje sentimentale, pana s-a ajuns la divort.Acum ea (prietena mea)are 37 de ani si sta singura cu baietelul. In sfarsit a stiut sa spuna mamei, STOP! Pacat doar ca mama i-a "furat" prin atitudinea ei, niste ani frumosi din viata..
Nu suntem proprietatea parintilor nostri. Parerea mea, daca tot esti pe picioarele tale financiar, e sa te muti de acolo. Nu poti fi libera si nu poti face ce simti sub acelasi acoperis cu ea.Si oricat ai incerca sa ii explici nu intelege nevoia ta si n-o va accepta. Pentru astfel de mame,copiii vor avea mereu 5 ani!