Athmy a scris:
Daca in loc de turci erau nemti, atunci nu cred ca cea mai buna solutie era sa fie colaborationist, nici macar din punctul tau de vedere sau pt "binele tarii". Turcii care oprimau tara la vremea aceea nu cred ca erau mai buni ca nemtii in al doilea razboi mondial.
S-ar putea să nu fim chiar la subiect, dar ideea era următoarea: toţi marii voievozi au făcut compromisuri cu turcii pentru binele ţării. Unii au dat tribut la început, pentru a-şi consolida puterea, altii la sfârşitul domniei, pentru că nu exista altă posibilitate, unii chiar au copilărit printre turci, alţii s-au aliat cu turcii împotriva creştinilor, etc.
Problema religioasă nu a fost niciodată deasupra interesul naţional, nici pentru turci (care nu au impus religia proprie), nici pentru români. A fost doar o componentă a culturii naţionale, la fel ca şi opincile sau iile.
Dar mulţi oameni, chiar istorici, ajung la concluzii greşite datorită unor erori de logică. Dacă A urmează după B, asta nu implică automat că B şi numai B este cauza lui A.
Dacă în trecut (de fapt de la un anumit punct al istoriei), poporul român a fost ortodox, asta nu înseamnă că suntem ceea ce suntem doar datorită ortodoxiei. Mai mult, mi s-a părut că tu pui tot ce e bine în ţară doar pe seama ortodoxiei, iar tot ce e rău doar pe seama străinilor.
Eu întotdeauna am încercat să găsesc soluţii mai nuanţate. Ortodoxia a făcut, în trecut şi bine şi rău, la fel străinii cu care istoria ne-a pus faţă în faţă.
Poate istoria este o cheie a descifrării prezentului, poate ne oferă şi modele pentru viitor. Dar şi aici trebuie nuanţat totul. Condiţiile sociale, economice, ştiinţifice s-au schimbat. Lupini avea un citat din Biblie: "cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce e bun".
Dar, o întrebare retorică, asta se aplică şi în cazul religiei creştine?
Puţin în cazul catolicismului, ceva mai mult în cazul protestantismului, deloc în cazul ortodoxiei.
Asta determină predominanţa unei gândiri conservatoare a statelor ortodoxe, care nu se împacă cu provocările noului secol. În jur se vede lipsa de pragmatism, şi predominarea gândirilor bazate pe ideologii, pe scheme fixe, care dacă au funcţionat, de bine, de rău, cândva, vor fi bune şi în prezent şi în viitor.
De aceea eu militez în primul rând pe libertatea gândirii, pe eliberarea capacităţilor creatoare, care s-a produs în Europa de Vest în urmă cu peste200 de ani. Asta este distanţa mentală a României faţă de statele pe care le admirăm astăzi.
Deviza lui Kant: "Îndrăzniţi să gândiţi" ("Sapere aude") ar trebui să fie deviza tuturor românilor.
Iluminarea trebuie să se producă din interiorul nostru.
Dar deocamdată religia, chiar dacă o percep, din discuţiile pe care le port cu ceilalţi, ca pe o frână în calea gândirii libere, nu este chiar atât de importantă. Eliberarea deplină a omului se poate face şi treptat. La început o mână, apoi cealaltă, până la ruperea tuturor lanţurilor. Contează doar progresul.
Important este începutul, şi el a fost făcut, fără ca mulţi să îşi dea seama. România nu se poate sustrage, în condiţiile globalizării, acestui proces. Încercările clasei politice de a-şi menţine puterea prin scăderea puterii educaţiei, prin reducerea fondurilor pentru cercetare, ar putea duce în viitoarele decenii la un colaps total, chiar la pierderea identităţii culturale.
Eu sunt însă optimist, chiar în aceste condiţii. <br class="Apple-interchange-newline">