De ce e atat de important pentru dumnezeu sa se creada in el?

stupid_me a scris:

Asa iti place tie sa crezi.

DAR asta nu inseamna ca e musai asa.

Eu doar am mentionat ce spune dogma in care am crescut eu, nu ca as crede in ea. Din moment ce nu sunt o persoana religioasa sau credincioasa, este evident ca nu cred in povestea cu pacatele si mantuirea, indiferent din ce dogma provine conceptul.

Melissa Rebeca a scris:

DACA ar respecta TOTI (aici e si IDEEA!!!) porunca de care ai amintit, asa cum ne indeamna Iisus , scenariul tau n-ar exista niciunde pe pamant, decat poate ecranizat..

Totusi, din moment ce acea porunca nu este urmata in realitate si scenarii din astea exista, ai putea sa dai un raspuns categoric sau continuam sa ne ascundem dupa deget ?

Sa presupunem pentru un minut ca ti s-ar intampla asa ceva ? Cat de crestina ai fi tu insuti. Lasa-i pe altii. Presupun ca te cunosti pe tine insuti inca sa stii de ce ai fi in stare sau nu.

Deci...

stupid_me a scris:

Sa iubesti sufletul lui, nu actul lui. Sa te rogi sa se schimbe in bine, sa se caiasca..sa nu mai faca rau altora, sa regrete.

Da. Cu ce te-ar ajuta ura?..cu ce l-ar ajuta ura?

...

Ce frumos stim unii sa vorbim si sa emanam idei nobile. Cu practica stam un pic mai prost. Eu zic sa i iei tu mai usor la capitolul teorie, pana in momentul cand poti vorbi din experiente. Permite-mi sa ma indoiesc amarnic de faptul ca tu in scenariul batuta, f***ta, mutilata, vei avea tot pe atat de serenitate a spiritului si a vorbelor.

Stii cum e treaba, nu ? Toti putem sa dam din gura si din taste si sa vorbim la nesfarsit, dar cand ne aflam in anumite situatii ne dam seama ca teoria si realitatea practica sunt doua borsuri diferite.

Naeema a scris:

Toti putem sa dam din gura si din taste si sa vorbim la nesfarsit, dar cand ne aflam in anumite situatii ne dam seama ca teoria si realitatea practica sunt doua borsuri diferite.

Trecutul meu e trecutul meu.

Eu cand vorbesc o fac din convingere si din experienta mea.

Tu poti sa crezi ce vrei. Eu stiu ce sunt.

Da, am cautat mereu sa inteleg de ce oamenii mi-au facut rau, de ce simt nevoia sa injoseasca pe altii, de ce dau in altii.

Nu m-am putut opri niciodata la atat :"A dat. m-a lovit. m-a distrus'.

Nu, nimeni nu te poate distruge, decat daca singur te autodistrugi in urma loviturii.

Nu, nu e asa usor sa urasti cand cauti sa intelegi cauza violentei, frustrarii, neputintei, obsesiei.

Ba chiar e mai usor sa mergi inainte si sa te vindeci mai repede.

Athmy a scris:

Pai ia pune mana pe istorie si citeste. Daca n-aveam religie n-aveam identitate nationala, nu degeaba se bateau voievozii pt un petec de pamant, cand ar fi putut sa se inchine la Alah ca turcii si poate le era mai cald, sau cel putin nu le punea nimeni pielea in bat la tabacit.

Daca tu voiai sa fii un mic turcalet surghiunit si poate anihilat fiindca nu te supuneai lui Alah (presupun ca nici de el nu-ti place), mai gandeste-te. Nu s-a ajuns la starea asta de fapt stand cu mainile in san, ci luptand pt un ideal, pt un crez sau religie, pt o identitate si independenta. Si poate ca nici turcii nu ar fi ajuns cine sunt fara un Alah al lor, cine stie..

Ar trebui sa pui putin mana pe carte si sa acumulezi ceva educatie religioasa generala, ca sa nu mai fie nevoie sa vorbesti in necunostinta de cauza si sa te faci de cacao.

Allah este un cuvant, nu un nume si nu un d-zeu exclusiv al turcaletilor sau al musulmanilor. Allah inseamna dumnezeu in traducere din limba araba in limba romana. Allah este cuvantul folosit si in Biblia crestina a arabilor crestini, si acolo este tatal lui Isus, precum spune si biblia crestina din limba romana. Pentru musulmani, Allah este aceiasi deitate precum Yahveh din Tora. Intreaba orice rabin evreu si-ti va spune acelasi lucru si anume ca evreii si musulmanii proslavesc aceiasi deitate, care este de fapt considerata de catre crestini ca fiind D-zeu Tatal. Daca asculti o slujba intr-o biserica crestina araba, vei auzi cuvantul allah in referinta la d-zeu.

Apropo, Isus in limba araba este Isa, Moise este Musa, Joseph este Yusuf, Noe este Nuh, Avraam este Ibrahim, Jov este Ayyub, Solomon este Suleyman, Ioan Botezatorul este Yahya, Biblia se numeste Inǧīl, etc. Doar pentru ca au alte denumiri nu inseamna ca sunt lucruri sau entitati diferite.

Cuvantul dumnezeu in alte limbi :

Dios - Spaniola

Deu - Franceza

Got - Germana

God - Afrikaans / Olandeza

Jehova - multilingual

Allah - Arabic

Dyw - Cornish

Dew - Breton

Dev - Hindi

Kami - Japoneza

Bog - Rusa, Serbo-Croata

Gud - Norvegiana

Ia asculta tu cantarile astea crestin ortodoxe din aceasta biserica araba.

http://www.youtube.com/watch?v=BGqmPgIOklA

Renaissance a scris:

Oamenii mai stiu si de altele azi, nu mai au nevoie de "frica". Nicio evolutie spirituala nu e autentica prin frica.

Toată evoluţia civilizaţiei umane, inclusiv spirituală, are la bază "frica de lege". Exact asta şi

lupini a scris:

Toată evoluţia civilizaţiei umane, inclusiv spirituală, are la bază "frica de lege". Exact asta şi înseamnă "frica de Dumnezeu". E la fel ca în cazul expresiei "frica de lege". În ambele cazuri, "frica" are sens de "respect". În ambele cazuri se respectă ceva: în primul se respectă legea lui Dumnezeu, în al doilea caz se respectă legea socială, a omului. Fără un respect, adică fără frica de lege, ajungem la nelegiuri.

Mie nu mi-e frica de "lege", dar nu fac haos in societate, nu omor, nu fur, nu fac desfrau, mint doar cand e imperios necesar, si tot asa. :) Pana la urma omul face tot ce e in sangele sau. Daca in sangele tau ai instinct sa ucizi, sa furi, si altele atunci nu aderi la religie. Adera tot aia care au "legea" in sange, ca sa spun asa. :)

Renaissance a scris:

Mie nu mi-e frica de "lege", dar nu fac haos in societate, nu omor, nu fur, nu fac desfrau, mint doar cand e imperios necesar, si tot asa.

Gândeşte-te la "Mitul lui Gyges" al lui Platon, cât adevăr e expus acolo ! Celui căruia nu-i e frică de lege, adică cel care nu o respectă, e cel care are putere absolută într-o societate. Conştiinţa acelor oameni nu este supusă niciunei limite, pentru că nu cunosc limită din moment ce sunt conducători absoluţi.

Cei care nu comit infracţiuni, sunt cei care au frica de lege, adică cei care respectă legea. Chiar şi "definiţiile neoficiale" ale conştiinţei sunt cam aşa: "Conştiința este vocea interioară care ne avertizează că cineva se uită ce facem". Sau: "Conştiinţa este tribunalul pe care omul îl simte în el."

Se poate vedea că însăşi conştiinţa are la bază o frică de ceva, un respect pentru o limită, iar acea limită e legea...omenească sau divină.

Naeema a scris:

Nemaipomenit, cred ca ma ducea si pe mine capul ca Alah inseamna D-zeu. Dar totusi turcii nu-s crestini, deci nu stiu ce demonstratie imi trebuie pt asta.

lupini a scris:

G

Cata pornire, domne, cata pornire! Mai gasiti cuvinte sa denigrati Biblia, pe Dumnezeu si pe cei care cred in El? Mai gasiti?

P.S. Nu ma refer la raspunsul de mai sus, ci la paginile pline de ironii pe marginea unui subiect cat de poate de serios.

Renaissance a scris:

Nu te aduce la realitate, doar iti creeaza o realitate, una nu fericita.

Pai asta e realitatea; doar pentru faptul ca e una nefericita, nu inseamna ca nu exista.

De ce subiect serios ?

Unul din motivele pentru care voi puteti crede in Dumnezeu, este pentru ca nu ati citit prea multa stiinta sa vedeti cum toate se intampla de la sine, fara a mai fi nevoie de vreun ajutor divin. Pentru iluminarea voastra, recomand din nou cartea Biology de Campbell:

http://www.amazon.com/Campbell-Biology-Edition-Jane-Reece/dp/0321558235

Dupa ce veti vedea cum noi suntem formati treptat, treptat, pornind de la proprietatile atomilor, veti vedea ca nu mai aveti nevoie de niciun Dumnezeu pentru a explica "minuni" precum viata.

[Dar fireste ca nu veti citi. Nu cumva sa va destramati iluziile.]