De ce e atat de important pentru dumnezeu sa se creada in el?

Pasarea_fleosnics a scris:

Da, de acord ca exista diferenta, nu intotdeauna acceptarea-i insotita de iubire, dar nu cred ca poate exista iubire fara acceptare, mi se pare imposibil.

Evident ca nu, dar dumnezeu cere ca oamenii sa-i iubeasca pe ceilalti asa cum se iubesc pe ei insisi si nu sa-i accepte doar. Eu cred ca este o utopie, deoarece sentimentul de iubire nu este ceva ce tine de impunere sau de vointa. Poti sa accepti oamenii cu bunele si cu relele lor, dar sa-ti creezi si sentiment de iubire fata de ei... Iubirea e unica si ia nastere in mod involuntar!

Melissa Rebeca a scris:

Te invit insa la un exercitiu simplu de logica.

Spune-mi si mie, CUM respectam porunca a doua a iubirii (sa ne iubim aproapele ca pe noi insine), daca nu PRIN FAPTELE noastre??

Într-adevăr, prin logică se poate descoperi Dumnezeu cel mai bine. Din ce am văzut eu, lucrurile stau aşa:

În Scriptură, în cartea lui Ezechile, capitolul 36, versetul 27, Dumnezeu spune aşa: "Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele." Vedem de aici că Dumnezeu pune Duhul său în oameni.

Apoi, în cartea lui Ioan, capitolul 15, versetul 26, Isus spune aşa: "Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine". Prin urmare, Isus reiterează că Dumnezeu trimite Duhul său peste oameni, peste unii oameni. Tot în această carte a lui Ioan, e spus şi peste care oameni.

Pe urmă, în cartea Galateni, capitolul 5, versetul 22, e scris aşa: "Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia".

Deci, ce concluzie se poate trage de aici ? Dragostea despre care mă întrebai, şi toate faptele ce ţin de ea, sunt roadele Duhului, pe care Dumnezeu îl trimite. Nu e invers, adică nu Duhul e rodul dragostei, ci dragostea e rodul Duhului. Prima dată trebuie ca Duhului lui Dumnezeu să vină peste om, şi abia acesta poate face acele lucruri scrise în cartea Galatenilor.

Aşa trebuie cunoscut Dumnezeu, în mod raţional, legând între ele toate lucrurile scrise în Scriptură, că altfel, nu avem de unde şti.

Black velvet a scris:

Evident ca nu, dar dumnezeu cere ca oamenii sa-i iubeasca pe ceilalti asa cum se iubesc pe ei insisi si nu sa-i accepte doar. Eu cred ca este o utopie, deoarece sentimentul de iubire nu este ceva ce tine de impunere sau de vointa. Poti sa accepti oamenii cu bunele si cu relele lor, dar sa-ti creezi si sentiment de iubire fata de ei... Iubirea e unica si ia nastere in mod involuntar!

Ai dreptate, iubirea se naste in mod involuntar, chiar daca ti-ai dori sa iubesti pe cineva si te-ai stradui in directia asta, nu e posibil.

@lupini

Dar de ce Dumnezeu nu e impartial si isi pogoara duhul numai asupra unor oameni si nu asupra tuturor? Si daca face asta, de ce are pretentia ca toti sa se comporte identic, desi pe unii i-a favorizat?

Pasarea_fleosnics a scris:

Dar de ce Dumnezeu nu e impartial si isi pogoara duhul numai asupra unor oameni si nu asupra tuturor? Si daca face asta, de ce are pretentia ca toti sa se comporte identic, desi pe unii i-a favorizat?

Dumnezeu nu are pretenţia ca toţi să se comporte identic, ci doar cei care sunt ai lui. Însă pentru afla de ce în unele pasaje din Biblie se vorbeşte despre toţi oamenii, trebuie să facem legătura cu alte pasaje, în care se explică cine sunt acei "toţi oamenii", şi de ce în unele pasaje spune că "toţi oamenii", iar în altele spune că "nu toţi oamenii". Chiar şi apostolii au fost miraţi de existenţa acestor divergenţe între ce spune Isus, şi chiar şi-au luat inima în dinţi şi l-au întrebat. Şi le-a şi dat răspunsul.....dar continuarea în alt episod, pentru cine e interesat. :)

Însă, acum răspund la întrebarea: "Dar de ce Dumnezeu nu e impartial si isi pogoara duhul numai asupra unor oameni si nu asupra tuturor ?".

Asupra acestei chestiuni, a fost o mare mirare, şi chiar se poate deduce asta din cele scrise în cartea Romani, capitolul 9. Voi scrie mai multe versete, pentru a ne da seama despre ce e vorba.

Cum spuneam, în cartea Romanilor, stă scris aşa, începând cu versetul 14: "Deci ce vom zice ? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu ? Nicidecum !"

"Căci El a zis lui Moise: <<Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă, şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.>>"

"Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă."

"Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea."

"Dar îmi vei zice: <<Atunci de ce mai bagă vină ? Căci cine poate sta împotriva voii Lui ?>>"

"Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu ? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: <<Pentru ce m-ai făcut aşa ?>>"

"Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară ?".

Discuţia versetelor continuă, însă am scris esenţialul.

Prin urmare, care e conluzia ? Mă poate trage cineva la rost de ce mi-am vopsit camerele, una în verde, alta în alb, alta în galben deschis, alta în roz deschis ? Da, mă poate, şi-i voi răspunde: "că aşa am vrut eu, pentru că e casa mea, şi o vopsesc cum vreau eu".

Sau, poate personajele dintr-un joc de pe calculator, să-l întrebe pe programator, "de ce pe unele personaje le-a programat să fie....Rambo, iar pe altele să moară unul după altul ?" Pentru că aşa a vrut programatorul.

Deci, Dumnezeu are milă de cine vrea şi se îndură de cine vrea pentru că e lumea lui, şi face ce vrea cu ea, ca să fac şi o rimă. :)

lupini a scris:

Într-adevăr, prin logică se poate descoperi Dumnezeu cel mai bine.

în cartea lui Ioan Isus spune aşa: "Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine". Prin urmare, Isus reiterează că Dumnezeu trimite Duhul său peste oameni, peste unii oameni. Tot în această carte a lui Ioan, e spus şi peste care oameni.

Deci Isus se adreseaza " pe care-l voi trimite de la Tatal ". Deci vorbeste la persoana intaia, adica el face trimitea aceea de la Tatal.

Dupa care vii tu si spui ca d-zeu trimite duhul sau peste oameni. Parca Ioan zicea ca Isus trimite duhul ala, nu d-zeu.

Deci cine anume e expeditorul si de ce destinatarii sunt selectati ? De ce sa nu paleasca duhul ala pe toti oamenii ?

E selectiva iubirea aia a duhului despre care se bat clopotele atata ?

Naeema a scris:

Parca Ioan zicea ca Isus trimite duhul ala, nu d-zeu.

Acelaşi Ioan, scrie

lupini a scris:

Dumnezeu nu are pretenţia ca toţi să se comporte identic, ci doar cei care sunt ai lui.

Si restul sunt orfani sau cum ? Nu realizezi ca cu cat mai mult povestesti, cu atat mai multa scarba de divinitatea acesta selectiva, discriminanta si psihopata, faci unora ?

lupini a scris:

Dumnezeu nu are pretenţia ca toţi să se comporte identic, ci doar cei care sunt ai lui.

Deci, Dumnezeu are milă de cine vrea şi se

lupini a scris:

Acelaşi Ioan, scrie în cartea 10, versetul 30, după ce l-a auzit pe Isus spunând: "Eu şi Tatăl una suntem."

Si tie nu ti se pare putin schitofrenic faza cu rugaciunea in gradina Gethsemane si apoi pe cruce ? Cui se ruga Isus, lui insusi ?

Mergea prin lume propovaduind despre el insusi si la persoana intaia si la a persoana a treia ?

Tatal este propriul sau Fiu, iar Fiul este propriul sau Tata ? Tu iti dai seama cat de fuck up e notiunea ?

Ce mi se pare mie de neconceput si amuzant in acelasi timp este ca milioane de oameni cred absurditatea asta. Trist cand omul se agata cu disperare de tot felul de concepte narzdravane si complet idiotice, pentru ca nu reuseste sa conceapa sau sa gaseasca alte explicatii ale existentei sale.

Naeema a scris:

Nu realizezi ca cu cat mai mult povestesti, cu atat mai multa scarba de divinitatea acesta selectiva, discriminanta si psihopata, faci unora ?

Cine e al lui Dumnezeu, va iubi tot ce face şi spune Dumnezeu, iar cine nu e al lui Dumnezeu, va urî tot ce face şi spune Dumnezeu. În acest fel se sortează clar cine îl iubeşte, şi cine îl urăşte, sau cui îi e scârbă, cum zici tu. Prin urmare, "selecţia naturală" a lui Darwin e valabilă şi aici. :P

Nu degeaba e valabilă acea vorbă care spune că: "Mulţi oameni urăsc Biblia, pentru că în paginile ei sunt scrise adevăruri care îi dor". Eu nu spun ce cred eu, ci ce e scris acolo. Dacă vreţi să daţi vina pe cineva, daţi vina pe Dumnezeu ! :)

Melissa Rebeca a scris:

Uite vezi? Din cauza unor asemenea afirmatii, in care omul isi ingaduie sa vorbeasca in numele lui Dumnezeu, fug unii de crestinism ca dracu` de tamaie!

Spui mari prostii...

Prostiile astea pe care spui tu că le spun eu, sunt scrise în Scriptură. Cei care fug de creştinism, le e dat să fugă, iar cei care nu fug, le e dat să rămână alături de Dumnezeu. Nu e niciun necaz. Dacă ai fi citit Biblia în general, şi Apocalipsa în special, ai fi văzut că la finalul istoriei, cei mai mulţi oameni vor fugi de credinţă, şi vor rămâne cei aleşi. Aşa se va alege "grâul de neghină", cum e scris.