Miss_Nobody a scris:Poate tu. Pentru mine, libertatea inseamna ceva mai mult decat pustietate; de fapt, pustietatea nu ma face libera, daca eu sunt incorsetata de propriile ganduri, mustrari etc.
Mintea poate fi cea mai teribila inchisoare.
De ce e atat de important pentru dumnezeu sa se creada in el?
Început de White_flag, Dum 25 mar 2012 · 696 răspunsuri · 23.598 vizualizări · închis
In natura mintea nu mai are iluzii de care sa se agate, cum face in societatea asta imputita.
Renaissance a scris:In natura mintea nu mai are iluzii de care sa se agate, cum face in societatea asta imputita.
De fapt, insasi societatea te aduce la realitate...cu o constanta dezarmanta.
Pasarea_fleosnics a scris:Mintea poate fi cea mai teribila inchisoare.
Sunt total de acord. Nici nu conteaza ce e in jurul tau daca tu vezi altceva sau cum esti in realitate daca tu te vezi diferit si iti faci probleme acolo unde nu sunt. De asta se mira atata lume can aude de sinuciderile unor oameni care din afara ''par sa aiba totul'', ca si cand trairile interioare depind neaparat de stilul de viata.
Renaissance a scris:Libertatea o ai doar in padure, oricum.
Sa traiesti liber in mijlocul multimii este adevarata arta de-a trai frumos.
Editat Sâm 31 mar 2012 00:59
Melissa Rebeca a scris:Sa traiesti liber in mijlocul multimii este adevarata arta de-a trai frumos.
Asta-i un deziderat utopic.Nici cei care s-au jertfit pt. cauzele lor (Jordano Bruno, Nelson Mandella, M. Luther King, sau toti detinutii politic ori religios) nu au reusit. Au avut doar iluzia reusitei.
Vezi-l pe Dalai Lama cat de liber e in exil.Si daca n-ar fi, i s-ar putea spune ca-i sclavul religiei lui...nu?
Si eu cred ca in natura reusesti sa-ti capeti, partial libertatea. Dar riscul e mare...te salbaticesti.
Am experimentat perioade scurte (doua luni cel mai mult) si tentatia de-a ramane e f. mare.Din pacate, nu suntem adaptati pt. asa ceva.
Nu pentru dumnezeu e important sa se creada in el, ci omul e tentat sa-si creeze o dependenta de supranatural. Cred ca-si linisteste temerile, astfel.E un fel de confort intelectual.
Finnian a scris:Sunt total de acord. Nici nu conteaza ce e in jurul tau daca tu vezi altceva sau cum esti in realitate daca tu te vezi diferit si iti faci probleme acolo unde nu sunt. De asta se mira atata lume can aude de sinuciderile unor oameni care din afara ''par sa aiba totul'', ca si cand trairile interioare depind neaparat de stilul de viata.
Am citit mai demult ca oamenii din lumea a treia sunt mai fericiti decat cei din tarile dezvoltate. Noua, celor din asa-zisa lume civilizata, chestia asta ni se pare o aiureala.
InPing a scris:Asta-i un deziderat utopic.Nici cei care s-au jertfit pt. cauzele lor (Jordano Bruno, Nelson Mandella, M. Luther King, sau toti detinutii politic ori religios) nu au reusit. Au avut doar iluzia reusitei.
Vezi-l pe Dalai Lama cat de liber e in exil.Si daca n-ar fi, i s-ar putea spune ca-i sclavul religiei lui...nu?
Tocmai ca nu e deloc utopie. Cei pe care i-ai mentionat, zici bine, s-au jertifit pentru UN SCOP ales.
Deci s-au privat de libertatea personala in mod deliberat, devenind sclavii propriului tel, punandu-se la dispozitia lui.
Libertatea despre care eu vorbeam este libertatea interioara, care se obtine mai greu in mijlocul multimii decat singur in salbaticie. Poti trai in pustie si sa nu te simti deloc liber, fiind incarcerat de propria minte, asa cum spunea o pasare maiastra mai sus. Sa te simti liber in mijlocul lumii, presupune o evolutie personala admirabila, spre care toti ar trebui sa tindem neincetat.
Editat Sâm 31 mar 2012 09:44
A crede in cineva sau in divinitate, este foarte diferit de a crede "orbeste". Desi de multe ori se confunda sensurile si se nasc intrebari de genul, de ce as crede? Ca si cum ar fi o favoare facuta cuiva.
Melissa Rebeca a scris:Libertatea despre care eu vorbeam este libertatea interioara, care se obtine mai greu in mijlocul multimii decat singur in salbaticie. Poti trai in pustie si sa nu te simti deloc liber, fiind incarcerat de propria minte, asa cum spunea o pasare maiastra mai sus. Sa te simti liber in mijlocul lumii, presupune o evolutie personala admirabila, spre care toti ar trebui sa tindem neincetat.
La fel cred si eu, e mult mai usor sa fii zen in pustiu, unde, cum spui tu, singurul dusman e propria-ti minte, dar e mult mai greu sa faci asta in mijlocul multimii, unde poti fi supus influentelor si agresiunilor de tot felul, care, in cele mai multe cazuri, iti clatina echilibrul, oricat de mult jinduiesti tu la el, si pot scoate ce-i mai urat din tine.