De ce e atat de important pentru dumnezeu sa se creada in el?

Renaissance a scris:

Asa-zisii atei care cauta cu orice pret sa demonteze divinitatea altora sunt doar frustrati pe propria lor incapacitate de-a intelege chestiile astea.

Am auzit acelasi lucru spus si de atei, dar invers. Adica: asa-zisii credinciosi care cauta cu orice pret sa demonstreze credinta lor sunt frustrati in incercarea de a-si demonstra superioritatea in fata ateilor. Ambele afirmatii contin o doza de dispret, o incercare tacita de a-i modela pe ceilalti dupa principiile tale. Ceea ce mi se pare gresit, intr-un anume fel o agresiune.

Mai ne-agresiv ar fi ca oricine sa faca afirmatii doar in numele lui. Adica: eu sunt credincios si pentru mine credinta inseamna ceva, pe mine ma ajuta, pe mine ma face sa ma simt implinit si impacat. Fara presupuneri sau afirmatii sententioase despre ce viata frustrata, goala si lipsita de impliniri ar avea ceilalti. La fel, ateii cu o sensibilitate umana reala spun: pentru mine credinta nu conteaza, eu nu cred in divinitate, eu imi gasesc implinirea si multumirea in altceva. Si credinciosii n-ar trebui sa se simta jigniti de asta, fiindca este optiunea ateilor sa-si traiasca viata lor asa cum cred ei. Ce zici, nu suna mai bine?

lynxul_negru a scris:

Foarte corect domnu'

Pai vorbesc in numele meu, ma regasesc si eu uneori in descriere. Si cu totii ne regasim in anumite modele. Nu suntem 100 % credinciosi sau 100 % atei.

lynxul_negru a scris:

si ce daca nu ies in evidenta. asta inseamna ca aceasta categorie nu conteaza?

Ei nu simt nevoia sa se numeasca cumva...nici macar atei.

lynxul_negru a scris:

Si credinciosii n-ar trebui sa se simta jigniti de asta, fiindca este optiunea ateilor sa-si traiasca viata lor asa cum cred ei. ce zici, nu suna mai bine?

Nici nu se simt jigniti credinciosii, decat atunci cand sunt facuti prosti, batuti in cap, manipulatori, needucati, fara cultura...etc.

Intelegi diferenta?

stupid_me a scris:

Ei nu simt nevoia sa se numeasca cumva...nici macar atei.

De unde stii? Ce ii impiedica sa constate o stare de fapt si sa-i dea un nume? Mi se pare ca problema apare doar atunci cand credinciosii se simt deranjati de respectiva denumire.

stupid_me a scris:

Nici nu se simt jigniti credinciosii, decat atunci cand sunt facuti prosti, batuti in cap, manipulatori, needucati, fara cultura...etc.

Atunci cand sunt denumiti asa, inteleg ca se simt jigniti.

Asta nu are legatura ca unii chiar sunt asa. Si unii credinciosi si unii atei, deci statistic deopotriva din ambele tabere.

Insa, daca luam in considerare comportamentul de masa al credinciosilor si al ateilor, atunci lucrurile stau un pic altfel.

stupid_me a scris:

Nici nu se simt jigniti credinciosii, decat atunci cand sunt facuti prosti, batuti in cap, manipulatori, needucati, fara cultura...etc.

Intelegi diferenta?

Niciodata nu s-ar ajunge la astfel de afirmatii, daca unii credinciosi nu ar nega niste realitati demonstrate si argumentate, doar de dragul unei credinte, poate de multe ori prost inteleasa.

Black velvet a scris:

Niciodata nu s-ar ajunge la astfel de afirmatii, daca unii credinciosi nu ar nega niste realitati demonstrate si argumentate, doar de dragul unei credinte, poate de multe ori prost inteleasa.

Pai nu toti au rabdare sa stea sa se justifice la nesfarsit pentru credinta si intentiile (care nici nu exista) a lor.

Nu e usor sa fii acuzat mereu, fara argumente serioase.

Uita ca multi matematicieni, filosofi, fizicieni,..etc..au fost sau au devenit credinciosi. Si asta nu pentru ca ii ducea prea putin mintea, logica si altele.

Dar ce alte ragumente in afara de logica asta care si asa este bazata pe sisteme conventionale -au ei?..daca tot acuza crestinii ca nu pot sa faca leme si teoreme cu privire la credinta?

stupid_me a scris:

daca tot acuza crestinii ca nu pot sa faca leme si teoreme cu privire la credinta?

Credinta este personala, dar este izvorata din scrierile aflate la baza religiilor. Credinciosii, in marea lor majoritate, nu sunt nicidecum prosti, dar sunt inflexibili si nu admit ca in acele scrieri oamenii puteau sa introduca, voluntar sau involuntar greseli sau manipulari. De aici provine, poate, si negarea multor lucruri evidente si in acelasi timp si habotnicia unora.

lynxul_negru a scris:

De unde stii? Ce ii impiedica sa constate o stare de fapt si sa-i dea un nume? Mi se pare ca problema apare doar atunci cand credinciosii se simt deranjati de respectiva denumire.

Insa, daca luam in considerare comportamentul de masa al credinciosilor si al ateilor, atunci lucrurile stau un pic altfel.

De ce sa se simta deranjati credinciosii ca unele persoane nu sunt credincioase?

Si eu ma refer aici la credinciosii adevarati, care nu considera ok 'sa arunce cu pietre'.

Cum stau altfel lucrurile?

Atunci cand judeci doar dupa gloata care iese in fata si simte nevoia sa se evidentieze?

Eu am chiar multi prieteni atei. Dar ei recunosc frumos ca nu cred in Dzeu, pentru ca din alte puncte de vedere, ale celor pe care poate nici nu le cunosc, - se considera agnostici.

Si ..e treaba lor, pana la urma. Dar nu ma pot obliga ei sa nu ii consider oarecum 'necinstiti'...din punctul meu de vedere (pe aceia care sustin ca sunt agnostici cu privire la Dzeu si atei in general)

Pe atei ii deranjeaza mai degraba sa vina un credincios si sa spuna niste 'povesti' altora, sa duca mai departe ceea ce cunosc ei despre istoria credintei lor. Sa se povesteasca despre ce simt si cum vad ei divinitatea.

Acestia sunt acuzati ca manipuleaza.

stupid_me a scris:

(pe aceia care sustin ca sunt agnostici cu privire la Dzeu si atei in general)

Aici, zic eu, este o eroare, deoarece:

AT