De ce nu pot barbatii sa-si ceara scuze?

Ca sa nu dea motive de cearta.

S.R. a scris:

Through Eve's words and actions, the true nature of women was revealed; her story ... weak-willed, prone to temptation and evil, disloyal, untrustworthy, deceitful, ...

Traducere aproximativă

Prin cuvintele si faptele Evei, adevarata natură al femeii a fost descoperită; iată povestea ei: are voință slabă, înclinată spre tentatiile satanei, lipsită de loialitate, neserioasă, înșelătoare, ...

:)

Nu numai barbatilor le este greu sa faca asta. Si unor femei le este la fel de greu.

Eu am invatat sa imi cer scuze. Imi vine greu sa imi cer scuze de obicei. Din motivele 1, 2 si 5. Si mai e ceva: de multe ori nu simt nevoia, nu consider ca e necesar. Cu alte cuvinte, nu imi pare rau. Iar atunci cand intr-adevar imi pare rau, e atat de greu...Si totusi, am invatat sa fac asta. Iubindu-l pe prietenul meu, am inceput sa imi cer scuze cand gresesc, chiar daca nu imediat. La inceput a fost aiurea. Oricum, de cand sunt cu el am devenit alt om.

Majoritatea pot...mai ales atunci cand vor sa faca sex.

Pentru ca percep scuzele ca pe o forma de slabiciune.

Kilkoana a scris:

VAAAAAI CE IMI PLACE AVATARUL TAU!!!!Tu ai desenat motanul?

E un desen din grafit ce apartine artistei Brodie Braveheart. De mi-as pune si eu rabdarea la contributie, as fi in stare.

MissHyde a scris:

:)  Nu numai barbatilor le este greu sa faca asta. Si unor femei le este la fel de greu.   Si mai e ceva: de multe ori nu simt nevoia, nu consider ca e necesar. Cu alte cuvinte, nu imi pare rau. 

Niciodata NU este necesar sa te umiliesti daca n-ai facut o mare boroboata in public, dar si atunci!!!  A gresi e uman ... si mergem mai departe.  Barbatii se prefac ca nici n-au inteles despre ce-i vorba, eu pot sa fac la fel dar nu ma fac umilita de nici o situatie.   Nici nu accept scuze sa ca iert sau absolv de pacat pe nimeni.   Ii spun sa-si pastreze cuvintele pentru alte ocazii sa nu transpire ca sa se exprime ca nu le ies cuvintele pe gura!!!    

Intr-o alimentara o fetita de vreo 3 ani umplea cosurile clientilor neatenti, cand o doamna si-a data seama se uita in jur ca nu recunostea cartul ei si a zarit fetita care tocmai umplea un alt cart si a strigat la ea.   Tac-su un barbat foarte inalt era pe acolo cu vegetabilele si imediat ea voia in brate sa fie ridicata sa fie in siguranta, si acolo in romaneste forta fetita sa ceara scuze si sa spuna ca-i pare rau de ce a facut, dar ea repeta ca nu-i pare rau si spune numai sorry!!!  Nu-mi "pale lau"  a spus ca era prea mica pentru litera "r" ...  Se amuzea la maxim, cum sa-i para rau!!!

Ca sa-mi cer scuze in fata unei domnisoare, ar trebui sa fie una din situatiile urmatoare:

1. Am gresit din neatentie (de obicei cu cuvinte "grave" pentru unii dintre noi)

2. Am intalnit in sfarsit o tipa cinstita, care mi-e usor superioara, si a iesit la iveala un colt din personalitatea mea imperfecta, in comparatie cu a ei. Caz in care as prefera sa remarc eu greseala, si sa-mi cer scuze sub forma unei multumiri pentru ca ma suporta. Daca ar face circ din greseala, nu ar mai fi superioara.

De obicei nu e cazul sa imi cer scuze in fata lor, greselile mele fiind nule/inexistente, in comparatie cu galagia de defecte de comportament (educatie) pe care le-am vazut la majoritatea fetelor cu care am incercat ceva. Nu contest ca am dat doar de carpe, dar sunt curios cum se considera carpele alea.

Mi-e greu sa cred in scena asta perfecta din postura barbatilor, in care "femeile sunt niste finute destepte, care iubesc sincer, iar barbatii e niste porci".

Vreau sa vad si eu unde sunt exemplele astea care trebuie sa ierte greselile barbatilor, ca sa mearga relatia 

*Exclud relatiile in care proasta s-a cuplat cu unul doar pentru bani sau alte beneficii, ca nu face nici una asa ceva, no?  Sufletul conteaza.

Turbina a scris:

Vreau sa vad si eu unde sunt exemplele astea care trebuie sa ierte greselile barbatilor, ca sa mearga relatia *Exclud relatiile in care proasta s-a cuplat cu unul doar pentru bani sau alte beneficii, ca nu face nici una asa ceva, no? 

Relatia va merge nu pentru ca EA iarta, ci se va recompensa sau razbuna altfel ...

Cam toti pentru bani si o viata mai usoara ne adunam, chiar daca miorlaim iubire, dar "porcii" cum zici tu, ne cred     Educatia si altele se scufunda repede cand dupa criterii-ti alegi femeia/domnisoara, nu dupa placere comuna. Mereu asa a fost, acolo mai mult ca in alta parte, ca doar pe avere se lua fata: porc, masina, apartament dar nici banii nu erau e refuzati.

The Unknown a scris:

Cam toti pentru bani si o viata mai usoara ne adunam, chiar daca miorlaim iubire

Care "toti"? Mie mi-ar fi greu/imposibil sa accept o relatie care sa ma propulseze dpdv financiar. M-as simti ca o grasa cu barba si stil vestimentar varza, intr-o relatie cu Brad Pitt.

The Unknown a scris:

 Mereu asa a fost, acolo mai mult ca in alta parte, ca doar pe avere se lua fata: porc, masina, apartament dar nici banii nu erau e refuzati.

Da, la tara si prin anumite etnii. Ai mei au negociat casnicia in garsoniera (de serviciu) a mamei, tata a venit cu dorinta, stabilitate si un viciu (tutunul). Familia ei incerca sa "sugereze" diversi gospodari cu masina, porc, padure, bani, etc.

Eu nu vorbesc din postura saracului urat si depresiv, am masina(masini), imobile mostenite, servici, etc. Dar pun accent pe prosteala cu iubire, si citesc suficient de profund si impartial, incat sa nu iau tepe "definitive".

Si semnele de materialism sunt penibil de clare. Inca de la 20 de ani, cand aveam flirturi cu una-alta, succesul cu ele era 100% influentat de ce conduc; cand imi cumparam ceva aratos, veneau singure si alea care imi dadusera cu flit. Cand puneam deoparte cateva zile/saptamani masina cea frumoasa, si scoteam de la naftalina Dacia sau alta vechitura, partenerele cam aveau alta treaba, se descarca telefonul, etc. Cine e nebun sa ia o -nimic- din asta, care evalueaza o relatie dupa masina in care o duci?

Am un prieten care avea masini misto acasa (ale parintilor), iar cand incepea o relatie, pe la a 4-a intalnire imprumuta de la mine Dacia, sa le vada reactia. Multe n-au mai fost cautate, dupa.

Am deviat.

De ce sa-mi mai cer scuze, de ce sa-mi mai pese, daca partenera ar fi "cumparata" cu situatia mea financiara?

De la masina, haine, casa, garaj, gard, si alte obiecte din banii mei, nu imi cer niciodata scuze, nu imi pare rau de ele. Daca le stric/se strica, le aduc la starea initiala sau le inlocuiesc, ca doar mi le permit. Cu ce ar fi mai presus o materialista?

Plus ca smiorcaiala, datul inapoi sau scuzele, nu sunt sexy. Majoritatea femeilor apreciaza masculii indiferenti (la suprafata), multe din ele (sau toate) apreciaza inclusiv relatia intima dusa spre bdsm. Sa-mi cer scuze, ca sa ce? Sa-si dea filme de superioritate, si sa nu-i mai taca gura?

Am un (alt) prieten care se chinuie sa aplaneze orice inceput de conflict, cerandu-si scuze pentru reprosuri de genul "mi-ar fi placut un seria 5, de ce tii la Polo?". Rezultatul, cum era de asteptat, e nasol de tot. Toate sterg pe jos cu el, inclusiv tarancute mutate de 3 luni in resedinta de judet.