ACT - Terapia prin acceptare si angajament

Daca am vreo calitate, aceea cu siguranta este acceptarea. Nu pun prea multe intrebari, nu incerc sa schimb nimic in zadar, ci iau totul ca atare.

Blackthorn a scris:

Terapia prin acceptare si angajament (Acceptance and Commitment Therapy - ACT), dezvoltata de catre Steven C. Hayes, Kirk Strasohl si Kelly Wilson, isi propune sa ajute oamenii sa-si schimbe in mod fundamental relatia lor cu gandurile si emotiile dureroase, sa dezvolte un sens transcendent al Sinelui, sa traiasca in prezent, si sa actioneze in conformitate cu cele mai profunde valori ale lor, totul pentru a creea o viata bogata si plina de sens.

Mie imi place partea de angajament. La inceput este acceptarea, apoi faza de obisnuinta cu tine si cu ce ai aflat despre tine, dupa care urmeaza angajamentul sau evolutia. De unde sunt acum, ce nu-mi place si sta in puterea mea sa schimb la mine si/sau la mediu?

Greul insa este in faza de acceptare, fiindca implica dezvatare de vechiul mod de a te privi si a te judeca, si crearea unei noi atitudini vis-a-vis de tine si de lume. Ai o relatie atat de stransa cu tine insuti, incat parca esti doi in unul. Si inveti sa te bazazi pe tine in orice imprejurare, ceea ce este miraculos pentru cei mai putin increzatori.

Dupa ce am inceput asa zisa schimbare prin constientizare si acceptare, nu mai m-am intors nici o clipa la etapa de care m-am desprins, ce eram inainte. Pur si simplu te descoperi continuu, eu am fost cea mai fericita in etapa aceea, ca si cum invatai mersul in 2 picioare, dupa ce inainte experimentai de-a busilea.

Blackthorn a scris:

Sa observi ca gandurile sunt doar evenimente mentale,

Parca aici chiar au stat de vorba Skinner si Buddha. Mai toti buddhistii, din slabele mele cunostinte in domeniu, sustin detasarea de propria persoana, propriile ganduri, propriul eu. Ceva de genul sa te privesti pe tine din afara. Cum ar fi, de pilda, ca intr-un acces de furie sa iti surprinzi imaginea in oglinda. O mare parte din furie, daca nu toata, va disparea instant vazand acea imagine neplacuta sau chiar oribila.

In timpul constientizarii esti expus la tot ce apare in campul constientei, de la stimuli externi, la senzatii corporale si experiente emotionale. Nerespingandu-le, observandu-le doar si acceptandu-le ca simple evenimente mentale, se intrerupe ciclul raspunsurilor conditionate. Altfel spus, expunere si extinctie.

Toti mai multi psihologi ii recunosc budismului meritele, in viitorul apropiat n-ar fi rau daca budismul ar fi una dintre disciplinele de studiu obligatorii pt. cei care urmeaza facultatea de psihologie, i-ar ajuta macar sa scape de scortosenie si de obsesia de a detine controlul absolut.

La temelia ACT stau contextualismul functional, pragmatismul si Teoria Cadrului Relational (Relational Frame Theory - RFT). RFT se doreste a fi o teorie behaviorista post-skinneriana asupra limbajului si cognitiei, o extensie a Comportamentului Verbal (Verbal Behavior - VB).

Critica pe care a adus-o lingvistul Noam Chomsky comportamentului verbal, este considerata scanteia care a generat revolutia cognitiva. Chiar daca MacCorquodale (1970) a raspuns criticilor aduse de Chomsky (vezi aici ), schimbarea de paradigma din psihologia stiintifica s-a produs, parand sa elimine behaviorismul de pe scena, ori acordandu-i un rol secund in asa-zisele terapii cognitiv-comportamentale.

Dar odata cu emergenta celui de-al "treilea val" al terapiilor comportamentale si/sau cognitive (primul val fiind reprezentat de catre Mary Cover Jones, Joseph Wolpe, Hans Eysenck, Ogden Linsey si B.F. Skinner, iar al doilea de catre Arnold Lazarus, Albert Ellis, Aaron T. Beck etc.) se constata un interes extrem de mare pentru redescoperirea principilor behavioriste si respingerea celor derivate din cognitivism, ACT, FAP, DBT si BA fiind doar cateva exemple.

Pentru mai multe detalii:

- behaviorismul radical

- pragmatism, contextualism, RFT - Functional Contextualism, What is RFT?, RFT simplified si The House of ACT

Olywar a scris:

contextualismul functional

Inedit. Pentru mine, cel putin. Contextualismul functional presupune izolarea factorilor de mediu care influenteaza comportamentul si observarea schimbarilor comportamentale produse de acestia. Asta am inteles eu. Ofera o cale simpla de analiza si influenta a comportamentului. Daca luam ca exemplu un individ care a schimbat mai multe medii sociale, e imposibil sa facem abstractie de componenta genetica si de patternurile formate in prima parte a copilariei sau a vietii. Pt. ca e de presupus ca a ales un anume mediu in functie de acestea. E posibil doar daca avem de analizat un traseu deja parcurs. Dar daca vrem sa facem predictii cu privire la comportamentul unui individ care are obiceiul de a schimba mediul, nu mi se pare posibil.

Olywar a scris:

Critica pe care a adus-o lingvistul Noam Chomsky comportamentului verbal, este considerata scanteia

Vad ca tipul asta numai cu intrigi din astea umbla. Misto ca a iesit ceva constructiv de data asta. :) S-a luat si de Piaget, si de Coseriu. Americanii inca mai tin cu dintii de el, dar e de mult depasit ca lingvist si ca psiholingvist, in ciuda straniei popularitati de care se bucura. Abia astept sa citesc replica lui MacCorquodale, thanks.

Hypathia a scris:

Vad ca tipul asta numai cu intrigi din astea umbla. Misto ca a iesit ceva constructiv de data asta. :) S-a luat si de Piaget, si de Coseriu. Americanii inca mai tin cu dintii de el, dar e de mult depasit ca lingvist si ca psiholingvist, in ciuda straniei popularitati de care se bucura. Abia astept sa citesc replica lui MacCorquodale, thanks.

Americanii au abandonat si modelul computational. Acum se merge pe cel conexionist. De la ei vine schimbarea.

Chomsky face parte din istorie. Cred ca impactul lui a fost restrans la cercurile de nostalgici gestaltisti, iubitori de AI etc. Skinner nici macar n-a binevoit sa-i raspunda. Asta ori din cauza ca i s-a parut total aberanta critica distinsului Chomsky, ori din cauza ca nu se putea dezlipi de cutia in care se conditionau operant stimabilii sobolani si porumbei.

Asa, ca o mica paranteza, lui Skinner i se datoreaza in mare parte scoaterea pedepselor corporale din scolile americane. Dar se poate sa fi gresit in umanismul sau. Se pare ca pedeapsa functioneaza la fel de bine ca si recompensa.

Si tot ca fapt divers, Skinner a fost numit "unul dintre ultimii ganditori psihanalisti ai secolului douazeci" de catre onorabilul Andrew Westen. :)

Olywar a scris:

Asta ori din cauza ca i s-a parut total aberanta critica distinsului Chomsky, ori din cauza ca nu se putea dezlipi de cutia in care se conditionau operant stimabilii sobolani si porumbei.

Pentru mine e clar de ce nu i-a raspuns Skinner. Mai bine cu sobolanii decat cu Chomsky.