harald a scris:At
Violul
Început de heidy, Joi 23 feb 2006 · 1.816 răspunsuri · 184.916 vizualizări
Cred ca suntem toti de acord ca o societate care cultiva ideea ca trebuie sa fi mereu pregatit sa te aperi, sau ca in spatele oricarui prieten se poate ascunde un dezaxat (pt ca nu poti cunoaste perfect pe nimeni sau ca viata este atat de stresanta incat ajungem sa ne comportam aberant) nu este o societate de vis.
Si... oricate precautii ti-ai lua nu poti contola absolut toate circumstatele care s epot crea. Pur si simplu nu poti trai mereu in priza. Si nu de fiecare data cand lucruriel ies foaret prost ai gresti cu ceva care sa justifice punctual situatia.
Admir oamenii care isi transforma cea mai grea situatie prin care au trecut in sursa puterii lor viitoare. Asta nu sterge evenimentul din inima si mintea lor. Dar el devine mai putin dureros. Nu poti trai cu o suferinta in fiecare secunda. Viata se menajeaza in tine intr-un fel - te ajuta sa uiti, sa iubesti, te tenteaza sa reincerci macar...te alina cumva. Altfel te descompui....
Acesti oameni sunt cei care reusesc sa nu repete greselile parintilor, sa nu tradeze un prieten desi ei au fost tradati candva, ei reusesc sa ajute alte victime . Experienta nefericita, pentru a putea vietui cu ea, a trebuit transformata in sursa puterii lor.
Nu e usor. Dar e posibil. UNeori e singura sansa.
Am vazut oameni care au devenit consilieri in probleme legate de trauma lor scriind cele mai isnpirtaoare carti. Asa cum acum sunt introdusi in programele de dezintoxicare cei care au consumat droguri. Abia ajutorul a facut ca aceste programe sa-si atinga tinta pt ca vorbea cineva care stai ce se intampla in inima si mintea dependentilor de droguri. Iar drama lor s-a transformat in vindecarea altora.
Cred ca implicarea - in programele unor fundatii - in programe de educatie, prevenire si vindecare ar ajuta fosta victima plus ca ar putea oferi cea pretioasa consiliere.
Acum am citit de o mama careia i-au murit 2 copii de cancer. A creat o asociatie care ofera fonduri si consiliere parintilor cu copii bolnavi de cancer. Asta nu i-a adus copii inapoi dar a ajutat-o sa redea copii altor parinti, poate. Sau sa-i ghideze in marea incercare prin care treceau.
Cert este ca ceva trebuie facut. Pentru ca este inutil sa treci prin asa ceva si sa ingropi asta in tine. Nu toti oamenii pot intelege victimele unui viol, sunt de acord. Dar ar fi si absurd sa pretinda cineva asta - e prea delicat si nu toti oamenii sunt educati sa fie sensibili la ranile sufletesti ale altcuiva. Dar si sa te agati de ideea ca ai nevoie de o intelegere speciala su untratament special te mentine in conditia de victima. Stiu ca trauma nu se vindeca repede dar cu cat intelegi ca esti un om normal caruia i s-a intamplat un lucru special cu atat te pui intr-o pozitie mai buna fata de tine insati. Asta isnemana ca esti acelasi om de dinainte de trauma si ca poti redeveni in orice punct al fiintei si cnstiintei tale daca vrei, plus experienta dramatica princ are ai trecut, careia nu-i dai voie sa se substituie persoanei care esti de fapt. Experienta o inglobezi si o vindeci inn tine, nu ea se dezvolta si inghite fiinta ta.
Iar a-i ajuta pe altii poate fi o formula buna sa iei in control situatia. Iar acest topic unde multi dintre noi au avut ocazia sa spuna prin ce au trecut sau sa-si exprime neintelegerea fata de o situatie de acest gen are sansa de a ne ajuta si pe unii si pe altii.
Pe mine cu siguranta, toate postarile voastre. Multumesc!
heidy_ a scris:Nu, am vrut pur si simplu sa ma descarc. Si stii foarte bine ca de cand e acest topic, n-am scos niciun cuvintel. Compatimirea este ultimul lucru de care am nevoie de la voi [si de la oameni in general], m-am autocompatimit destul. Plus ca oamenii cand afla de asta, se poarta altfel cu mine. Mai cu grija, mai altfel. Ceea ce nu e deloc placut. Sunt tot om ca si ceilalti oameni.M-am descarcat in ce fel? Am discutat pe subiect cu ceilalti, am aflat pareri, au postat si alte victime experientele lor. Eu nu m-am agitat pentru imbecilii aia care au 10 mesaje.Ma irita faptul ca useri, oameni cu greutate arunca cu noroi fara macar sa stie despre ce e vorba. Asta ma deranjeaza.Cum le stii tu pe toate, ca un om mare! Ia zi-mi si mie cum poate o pustoaica de 15-16 ani sa banuiasca ce are de gand sa faca un dezaxat de pe strada? Cum poti sa-ti iei masuri de precautie fara sa fi fost macar in pericol sa fi agresata vreodata?Tu stii ca o persoana violata nu are stima proprie? Nu are incredere in sine? Habar nu ai! Daca tu rasucesti si mai rau cutitul in rana, nu faci decat sa o arunci intr-o prapastie si mai mare pe respectiva victima.
probabil ca nickul meu induce in eroare! nu am deloc 15-16 ani. sunt trecuta prin multe... prin destule as putea zice, cat sa-mi ajunga pt. o viata, din pacate.
mica_curioasa a scris:eu sincer nu cred ca nu-ti dai seama ce om saruti, pe cine imbratisezi..
Ba exista.
Kilkoana a scris:Ba exista.
ce exista?
GigJoe a scris:ce exista?
Sa nu iti dai seama pe cine saruti , imbratisezi ...
Kilkoana a scris:Sa nu iti dai seama pe cine saruti , imbratisezi ...
cat alcool trebuie ?...sau nepasare!!!!!.....sau nevoia de adrenalina!!!!!!!
hm...
newtask a scris:![]()
cat alcool trebuie ?...sau nepasare!!!!!.....sau nevoia de adrenalina!!!!!!!
hm...

Tocmai am vazut la stiri la realitatea....un studiu care sustine ca in tarisoara noastra, 2/3 dintre femei au fost obligate sa intretina relatii sexuale de catre parteneri.
Dintre ele, doar 16% au depus reclamatie la politie...Nici nu-i de mirare, avand in vedere atitudinile in privinta violului, prezente si pe aici....si avand in vedere "pedepsele" de la noi, intre 6 luni si 1 an in privinta violentei in familie, iar violul nici nu constituie infractiune intr-o casatorie...cum am spus mai sus.
Oare acele doua treimi dintre femei i-au provocat pe partenerii lor? Ma indoiesc...
Este relevant si cum pedepsele pentru violenta in familie sunt semnificativ mai mici decat pentru agresiunile facute de un strain....practic legal sotia este aproape o proprietate a sotului...sau invers, ca sunt si cazuri din astea
Minunata tara in care traim nu? :roll:
Intr-o vreme barbatul isi cerea in noaptea nuntii, drepturile. Dar parca asta era acum cateva decade bune :roll:
