Intotdeauna am sustinut ca nu e bine sa judeci inainte sa cunosti datele problemei foarte bine. harald, tie ti-am spus-o de un milion de ori. Si acum un an de zile, imi aduc aminte perfect. Nu stiu daca ai intuit/banuit ca am fost violata, dar tineai cu tot dinadinsul sa te contrezi cu mine pe acest topic.
Stau si ma gandesc totusi la faptul ca citind ce s-a scris de la ultima mea postare m-a facut sa-mi readuc aminte de tot si m-a pufnit plansul. Mi-au curs lacrimile fara sa vreau si nu ma mai pot opri.
Nu te poti vindeca. Niciodata cu adevarat. Mai ales daca trauma este destul de recenta..
newtask, nu, nu am fost la niciun psihoterapeut. Tocmai poate de aceea am spus ca am suferit ca un caine timp de 2 ani, de una singura. N-am spus nimanui, n-am cerut ajutor nimanui. Nici macar parintilor. M-am consumat de una singura, in fiecare zi. Nu ma mai concentram la scoala, lipseam, plangeam incontinuu, nu mai eram buna de nimic. Pur si simplu, eram o leguma. Am incercat sa ma sinucid. Da, am facut-o. Am regretat enorm ca nu am reusit. Da, recunosc si asta, ca nu mi-e rusine. Ma simteam inutila, incapabila, nedorita, ma simteam ca un ghimpe in coasta tuturor. Si acum am probleme de autoapreciere. La mine nu exista asa ceva. Sunt proasta, urata si inutila.
Nu neg ca nu as avea probleme psihice. Poate am. Nu ma mai tin nervii deloc. Ma crizez de multe ori fara rost, relationez mai greu, mi-e groaza sa acord increderea mea cuiva. Sexual... n-a fost bine. Dar incep sa-mi revin pe acest plan.
Mi-a fost scarba de o mie de ori de mine. Si intr-o zi chiar m-am inarmat cu un cutit si am vrut sa plec de nebuna, sa-i omor pe nenorociti. Dar mi-a trecut.
Incerc sa ma abtin, sa ma calmez, sa ma gandesc inainte sa fac ceva. Sa ma apreciez. Uneori reusesc, alteori nu si imi pare rau.
Insa ma irita la culme ca sunt oameni care gandesc cum gandesc. Si care nu ezita sa-si exprime impertinentele pareri.
PS: harald, nu eram imbracata provocator. Era frig si eram imbracata.