Daca definim violul ca o agresiune (desigilare) fara consimtamantul victimei atunci ar trebui sa stabilim daca prin incintare se considera ca victima isi da acordul/agreaza (pe care ulterior si-l retrage prin refuzare actului, adica ma face sa cred ca violatorul e de fapt hartuit cu "vreau-nu vreau"; desi inteleg suprematia liberului consimtamant inteleg si responsabilitatea asumari retragerii acceptarii intimitatii prea tarziu). Asta ar presupune ca subantelegem ca vitima cunoaste procesele psihosomatice ale incitarii. De aceea intierea procesului o inculpa.
De fapt ce este condamnabil este retragerea participarii la amor. Dar aici vb de violurile provocate. Care sunt o forma de hartuire sexuala, culmea, a victimei catre agresor.
Dar... toleranta scazuta a agresorului la hartuire sexuala impune , intr-o cultura a dezinhibarii totusi, sa-ti impui (ca posibila victima) limite mai inalte ale decentei. Adica si tu, violabilul, te poti simti hartuit (amenintat, speriat, inhibat) de intoleranta la nuditate a unui posibil agresor. Americanii sufera de fobia asta cand nu indraznesc sa priveasca decolteul unei femei sau meniul din farfurie pt a nu fi acuzati de hartuire...
Cu violurile neprovocate lucrurile sunt mai simple - victima nu si-a dat acordul si nu a incitat.