Buna,sunt o adolescenta in pragul maturitatii si mi-am facut curaj sa va scriu...Ma enumar printre nefericitele femei care au fos violate,in cazul meu totul s-a int cand aveam doar 12 ani.
V-as ruga foarte mult sa ma ajutati pentru ca am ajuns intr-un impas si nu reusesc sa trec peste.
Total incepe acum 6 ani,la o varsta frageda,intr-o zi aparent normala.Eram singura acasa si primesc vizita surprinzatoare a vecinuui meu,mi-a cerut niste carti intrucat fratele meu era doar cu un an mai mare decat el.Nenorocirea in cele din urma s-a produs,nu aveam nici o sansa sa ma apar si chiar daca mas fi impotrivit m-ar fi ranit acolo unde ma durea cel mai tare(in zona genitala).Din cauza rusinii,a inconstientei si a varstei fragede mi-a fost rusine sa le zic ceva alor mei... A continuat sa ma violeze o buna perioada de timp...Dar si-a schimbat tactica m-a facut incet ,incet sa imi placa...La scurt cand am constienizat ce fac am rupt legatura definitiv de el.
Pe moment nu am constientizat si am preferat sa tac,sa nu gandesc la asta sa imi coninui viata...Incepand de acum 3 ani s-a produs o ruptura in viata mea....De la o eleva constiincioasa,la cel mai bun liceu din jud,olimpica pe tara la o anumita materie,am ajuns sa scad la invatatura,in prag de corigenta la 2 materii si toate astea pt simplul fapt k incepeam sa realizez importanta de a mai fi inca virgina la varsta mea(am 18 ani),pur si simplu constintizam in sf ce mi s-a intamplat...
Am ajuns chiar in pragul disperarii,imi mg prost in tot ce faceam si vroiam sa ma sinucid...Noroc de o prietena,mi-a alaturi tot timpul si incerca sa ma deter ca greseam in dorinta mea de a-mi curma zilele(nu i-am sp de ce mi s-a int in copilarie).
Am trecut si peste aceasta perioada(Multumesc Doamne!) insa tot mai am regrete,tot ma mai invinovatesc ptr ceea ce s-a int in copilarie.
3 ani la rand am negat pur si simplu existenta baietilor/barbatilor ii uram pur si simplu,ma purtam ca o baietoaica, nu vroiam sa interactionez cu nici un baiat...Insa am trecut si peste aceasta perioada si am ajuns sa ma prieteni,sa am relatii...La ultima dintre ele am ajuns chiar la un act sexual,numai ca totul s-a stricat in momentul in care respectivul baia si-a introdus penisul in vaginul meu.Nu am rezistat decat 1 min,m-a durut ingrozitor de tare...Recunosc ca si conditiile in care s-a produs totul nu mi-au fost prielnice(am facuto in masina,el nu mi-a introdus degetele in vagin,nici macar nu ma mangaiat in zona genitala ptr a-mi largi vaginul pt a putea face fatza penetrarii,desi ne-am sarutat mai bn de 10 min imitand actul sexual).
Am ramas extrem de dezamagita dupa acest episod de corpul meu,de reac pe care am avuto,de tot...
Am vb de curand cu un psiholog si mi-a sp ca in copilarie am suferit de sindromul Stockholm,subconstientul meu s-a asociat cu violatorul ptr a-mi conferi o stare de bn(de asta am cedat in copilarie si am preferat sa ma culc in cont cu el de cateva ori) si la durerea mai mult psihica pe care am avuto cand am incercat sa ma culc cu prietenul se poate explica printr-un diagnostic pus tot de psiholog:diaspareunie psihogena activa.Mai pe intelesul tuturor am asociat actul sexual cu prietenul meu cu acea perioada in care aveam contacte sexuale cu agresorul din copilarie...
Desi se parea k incepusem sa imi revin si sa ma obisnuiesc cu ideea k nu eu am fost vinovata,acum mai am un pic si cad din nou in depresie...Nu vreau pt ca asta ar insemna inceputului sfarsitului existentei mele...Sunt la capatul puterilor... Vreau sa imi revin,dar tot ceea ce fac ma afecteaza(la sc nu dau randament,nu am incredere in mn,nu reusesc sa ma redresez in anumite situatii,etc).
Va rog ajutati-ma!
