Parti ale vietii.

stai ca ma zapaciti..deci vreti sa puneti in practica dar sunteti de acord ca detaliile nu va aduc pacea sau cel putin nu concentrarea asupra lor....practica fara detalii nu se poate aplica...so, cu e?

deci pot face mamaliga din fasole? :roll:

Salvie a scris:

stai ca ma zapaciti..deci vreti sa puneti in practica dar sunteti de acord ca detaliile nu va aduc pacea sau cel putin nu concentrarea asupra lor....practica fara detalii nu se poate aplica...so, cu e?

deci pot face mamaliga din fasole? :roll:

Eu nu stiu sa renunt la detalii. Ma adancesc si ma inconjur cu ele si sa le aplic pe fiecare in parte e obositor si plictisitor. Le gandesc, analizez, disec; cu cat o fac mai mult, cu atat le vad mai tare inutilitatea, dar nu stiu sa renunt la ele. Adica nu vad padurea de copaci.

Ma uit in oglinda si sunt atenta la ce reflecta inapoi. Nu ma refer la aparenta fizica ci la ceea ce se ascunde in privire. Daca nu ma regasesc, si din orglinda ma priveste o straina, stiu ca e timpul sa intru in actiune si sa revin la persoana care am fost si care stiu ca sunt, persoana care s-a pierdut undeva pe drum. Ce sta la baza abilitatii de a face acest luru ? Narcisismul. Ma apreciez si iubesc pe sine mult prea mult incat sa ma las prada prea mult timp acelor perioade. In acelasi timp sunt si foarte exigenta cu sinele. Cand cad in auto-compatimire (ceea ce se mai intampla, ca doar om sunt) ma apuca scarba fata de mine insumi. Nu detest nimic mai mult decat un om slab de inger, mereu vulnerabil, incapabil de self control.

Deci cand mai intru in perioade "albe" cum s-ar zice, ma auto-critic si ma auto-motivez. Tough love, cum s-ar zice.

Naeema a scris:

stiu ca e timpul sa intru in actiune si sa revin la persoana care am fost si care stiu ca sunt, persoana care s-a pierdut undeva pe drum.

Exact.

Te gandesti ca asa cum ai atins pacea, euforia, mobilizarea in alte dati, o poti face inca odata.

Cand iti vine pe chelie ca viata nu mai merita traita, iti aduci aminte de toate vremurile bune si iti dai seama ca nu e deloc asa.

Personal, mi-am adus aminte ce viata frumoasa si nebuna am avut si m-am gandit ca peste alti 10 ani va fi frumos sa imi amintesc o noua panoplie de nebunii, in loc sa ma uit inapoi gandindu-ma ca am amortit psihic si am pierdut vremea cu stari depresive.

Uneori ne apuca stari din astea cand stam sa analizam cum ar fi trebuit sa fie viata noastra in momentul respectiv, ce parere au altii, ce asteptari aveau etc. Daca se aplica si in cazul tau, nu te mai gandi,ia fiecare zi asa cum vine.

RTFM a scris:

Repet, din punctul de vedere al omului obisnuit.

Eu nu incerc sa ies din ele. Mintea oricum nu mi-o pot ocupa cu altceva in astfel de momente. Zac pana ma satur de zacut si atunci ies din cocon ca fluturele cand isi termina stagiul si-mi iau zborul catre alte momente mai insorite.

Naeema a scris:

Narcisismul. Ma apreciez si iubesc pe sine mult prea mult incat sa ma las prada prea mult timp acelor perioade. In acelasi timp sunt si foarte exigenta cu sinele.

Mi-ar cam trebui macar o doza mica de narcisism. Ce ai spus aici,in teorie am spus-o si eu altora. Dar asta pt ca m-as bucura ca altii sa poata ce eu nu pot,pt ca nu reusesc foarte bine sa pun in practica.

Pacat ca nu gasesc sa cumpar :rot:

Finnian a scris:

Personal, mi-am adus aminte ce viata frumoasa si nebuna am avut si m-am gandit ca peste alti 10 ani va fi frumos sa imi amintesc o noua panoplie de nebunii, in loc sa ma uit inapoi gandindu-ma ca am amortit psihic si am pierdut vremea cu stari depresive.

LikeThisPoppy a scris:

Eu nu incerc sa ies din ele. Mintea oricum nu mi-o pot ocupa cu altceva in astfel de momente. Zac pana ma satur de zacut si atunci ies din cocon ca fluturele cand isi termina stagiul si-mi iau zborul catre alte momente mai insorite.

Cam asta fac si eu. Numai ca mintea mea nu zboara prea mult in soare, se intoarce rapid la analiza

Sunt o mare incapatanata. :x:

Omul e bovarist din fire.

Cand are o viata imprevizibila se plange ca vrea stabilitate si cand atinge stabilitatea se plange de rutina. Iar cand o pierde, se plange ca o vrea inapoi. :)

Cele mai vii si frumoase amintiri le am din perioade in care am trait pur si simplu, fara sa analizez. Cand m-am pus pe analiza, am inceput sa descopar lucruri in neregula, insa teoretice, conform asteptarilor mele de mai demult sau unor tipare.

Daca reusesti ca la sfarsitul zilei sa adormi cu gandul la lucrurile bune din viata ta si la cele care vor veni (chiar si cele mici), totul e in regula.

RTFM a scris:

Cam asta fac si eu. Numai ca mintea mea nu zboara prea mult in soare, se intoarce rapid la analiza

Sunt o mare incapatanata. :x:

Cunosc senzatia. Stiu doar ca a lupta impotriva acestei tendinte mai mult o agraveaza. In mod normal daca o lasi sa zburde libera si sa analizeze pana i se apleaca, te slabeste ea singura mai devreme sau mai tarziu. :)

RTFM a scris:

Eu ma las dusa de val.

Am avut si eu

'perioade albe" si cu siguranta o sa mai am.. :)

Intr-o zi, ce banal incep, mi-am vorbit mie raspicat

si revoltator:" Mai, o viata ai ! Este alegerea ta daca o traiesti frumos

sau cazi mereu in balti si dureaza o gramada de timp sa te "speli" si sa continui!

Cata pierdere !"

M-am inscris ca voluntar in cadrul unei fundatii.

Incearca si tu.

La cate o sa vezi, nu vei mai avea timp sa despici firul in patru si sa gandesti pana te doare mintea.