Început de Kilkoana, Sâm 25 feb 2012 · 31 răspunsuri · 13.153 vizualizări
Finnian a scris:E mai usor daca se vad rar, de pilda daca locuiesc in tari diferite.
Dadada.. clar. Cand s-a dus acasa la ai mei, taica-miu i-ar fi imprumutat si masina, daca i-ar fi cerut-o, el, care nu da masina aia nimanui, niciodata, in nici o imprejurare.
Meet de parents e demential filmul 
Aici intervine ideea cum ca tatal de fete este ca un zbir. Si eu fac misto de al meu barbat si ii zic sa puna parul dupa usa cand ii mai creste fata
Aceeasi impresie de zbir o creeaza multi tati de fete, adica si al meu tata, avand in ograda trei fete. are un ginere oficial,unul semioficial si se confrunta cu iubitii celei mici (care este majora ca si varsta) Foarte funny.Dar o dinamica eu cred ca exista. 
_Undying_ a scris:daca nu`s proxeneti, merge snur relatia
Eu nu vreau sa merg in directia propusa de tine....a ne adanci in AT-isme that is.
Eu doar is curioasa.
Naeema a scris:What ?
Noh, nu stiu daca e de bine, sau de rau, dar fetele au relatii sexuale inainte de casatorie in unele cazuri.
Bun, cum asta nu ti-o doresti sa afle tata, pana la urma naiba face ca adevarul iese la suprafata, nespus verbal, dar intuit de toti.
Stiu cazuri in care.....poate dand tatal dovada de o oarecare duplicitate, il accepta pe tanar, macar asa de ansamblu.....apoi, cand a aflat ca s-a ajuns si acolo......pai, parca sa nu il mai vada in fata ochilor. De aceea am zis ca ar fi un moment, desigur atunci cand nu a concis - macar in mintea lui- cu momentul casatoriei celor doi.
Finnian a scris:
Demential. Bine ca omul era ok cu inima. :roll: :roll: Poate facea vreo palpitatie. Doamne Fer!
samsara a scris:Meet de parents e demential filmul
Cred ca pe alocuri exagereaza un pic,tocmai de aceea este atatde funny.
Editat Dum 26 feb 2012 10:05
Cred ca parintii care exagereaza cu relatiile copiilor nu accepta ca acestia au crescut. Adica pt tine ca mama/tata e tot un copil, imi dau seama ca ma uit la fii-mea. Apoi vrei sa ii protejezi. Si ea fiind fata/femeie si tu ca tata stii cum sunt unii barbati ti-e frica sa nu sufere.
Am intalnit un tip care zicea ca nu vrea sa aibe fete ca sa-si bage altul p .. in munca lui 
Kilkoana a scris:Noh, nu stiu daca e de bine, sau de rau, dar fetele au relatii sexuale inainte de casatorie in unele cazuri.
Bun, cum asta nu ti-o doresti sa afle tata, pana la urma naiba face ca adevarul iese la suprafata, nespus verbal, dar intuit de toti.
Stiu cazuri in care.....poate dand tatal dovada de o oarecare duplicitate, il accepta pe tanar, macar asa de ansamblu.....apoi, cand a aflat ca s-a ajuns si acolo......pai, parca sa nu il mai vada in fata ochilor. De aceea am zis ca ar fi un moment, desigur atunci cand nu a concis - macar in mintea lui- cu momentul casatoriei celor doi.
Aaa ok, inteleg. Nu stiu io d'astea.
samsara a scris:Am intalnit un tip care zicea ca nu vrea sa aibe fete ca sa-si bage altul p .. in munca lui
Fereasca sfantu :rot:
Mai bine sa aiba baieti, ca sa-si bage ei aia in munca altora.
Editat Dum 26 feb 2012 21:40
Kilkoana a scris:Sa zicem despre relatia dintre tatal de fete si prietenul/prietenii/viitorul sot al fetelor.
Cred ca cei doi barbati cei mai importanti din viata femeilor (nu pot considera copiii de sex masculin sau feminin in vreun top, deci minus copiii), care ne ofera dragoste si stabilitate, trebuie sa aiba o relatie.
De ce pe cate unul il place/accepta mai mult?
Ajuta la construirea relatiei ca tata si prietenul sa aiba un hobby comun.....ex. calculatoare, motociclete, masini, aceeasi echipa de fotbal...?
Cum evolueaza relatia celor doi dupa ce exista o relatie sexuala intre prieten si fiica?
Orice alta treaba care va vine in minte....aspecte culturale.
Desigur putem face un topic oglinda si discuta si de relatia dintre fata si mama iubitului.....(nora/soacra)
complicata tema cu foarte multi "depinde"
depinde de tata, de caracterul lui, de cit e de posesiv.
depinde de virsta fetei, daca el e pregatit sau crede ca fiica lui ar trebui sa se aseze.
daca ii place tipul, sunt compatibili, e pe gustul lui, e mai simplu de relationat.
daca au pasiuni comune e si mai bine.
in general , la inceput toti sunt suspiciosi si nu-l vad destul de bun pt fata lor.
relatia mama - iubitul fetei e mai calma , mamele tind sa-si protejeze fetele, sa le sustina si sa le fie alaturi.
conteaza doar sa le vada fericite, problema e doar daca individul se poarta rau cu fata, altfel nu.
Va cer cateva pareri in gestionarea unei relatii de cuplu.
Sotia mea a devenit geloasa pe propriul copil, de parca fata ar fi Rapunzel si ea Dame Gothel. Tot timpul o spioneaza, cu cine iese, unde se duce, de ce, ce a vorbit cu mine, cu prietena x, cu colegul y, cand, ca i se ascunde ceva, i se pregateste ceva. Isi imagineaza comploturi, minciuni, de fapt, refuza sa accepte ca a crescut, ca are un job, ca merge la facultate si ca isi administreaza singura timpul. Din cauza asta, relatia noastra s-a racit foarte mult, nu mai discutam, orice chestiune pe ordinea de zi e o lupta de idei. Daca sunt de acord cu fata intr-o privinta, ii subminez autoritatea de mama(!). Daca fac vreo observatie, e nepotrivita. Daca trec cu vederea ceva, sunt indolent. Reprosurile in momentele tensionate sunt de genul "bine ca e fata ta, si doar pe tine te asculta, v-ati coalizat impotriva mea". Nu prea stiu ce atitudine sa afisez, am obosit. Cred ca problemele pe post de "tata de fata" abia acum incep. Sau asta e momentul in care ies la suprafata frustrari neexprimate in tinerete. Sotia nu se intelege bine cu mama ei, considera ca a favorizat-o mai mult pe sora mai mica (cumnata). Noi avand o singura fata, a ajuns sa se poarte tot ea ca sora mai mica, se rasfata singura si isi varsa nervii pe noi. Mie nu prea imi plac confruntarile prelungite si v-as ruga sa-mi oferiti cateva perspective dupa experientele personale. Tacerea dintre noi este absolut penibila.
Nu fata e problema, ea trece prin etapele maturizarii ei, e firesc sa iasa cu prietenele.
Sotia insa pare a avea nemultumiri cronice si resentimente legate de favorizarea sorei (care poate a fost reala, dar poate e inchipuita). Sunt anumite conflicte emotionale cu mama ei (si poate tatal) care au ramas neexprimate si nerezolvate.
Insa faptul ca nu se imblanzeste cu varsta, care ar trebui sa-i aduca maturitate, ci se rigidizeaza, nu e un semn bun.
Intreab-o daca ar fi de acord sa discutati aceste probleme in fata unei persoane intelepte, un martor si un garant al neutralitatii. Ex nasii vostri, un prieten de familie devotat, o persoana spirituala charismatica, un psiholog de cuplu, un mediator juridic, etc.
Daca nu, atunci se increde prea mult in mintea ei, care ii joaca feste, asa cum multi oameni patesc.
Si daca asta e, atunci ai mai avea ca solutie sa te apuci tu de critical thinking si sa discuti cu ea de acum doar de aceasta pozitie: uite ce spune critical thinking, uite unde e exagerarea, uite unde e bruiajul de comunicare, uite unde e cercul vicios de gandire.
Din pacate, problemele astea se acutizeaza cu varsta. Ea se focalizeaza gresit pe fata, pe tine, pe sora si pe mama, ca sa isi justifice gandirea gresita. Dar problema ei e propria gandire care se incalceste tot mai mult cu varsta.
Cata vreme ea va poate antrena in disputele astea inutile si energofage, trucurile i-au reusit. Ea capata atentie, ea se simte importanta, ca are control asupra altora.
Insa voi trebuie mereu sa aduceti iarasi discutia la ea, la felul ei de a gandi, la nevoia ei absurda de a controla fata si pe tine si pe mama.
Sintetizand, pozitia ei rigida este urmatoarea: "Problema e la voi, nu la mine. Daca voi v-ati corecta, eu as fi fericita" (fals, caci niciodata nu veti fi perfecti si controlati total incat ea sa fie multumita!)
Pozitia corecta este urmatoarea: "admite ca ai si tu o problema, iar noi vom cauta sa fim maleabili fata de tine, dar sa vedem si de la tine compromisuri si negocieri, sa vedem ca si tu te corectezi si vii spre noi".
Probabil ca sotia ta isi revarsa pe fiica ei, frustrarile acumulate din copilarie din cauza ca sora'sa a fost aia favorizata. Poate ca proiecteaza resentimentele pe fiica. In multe cazuri cand relatia mama-fiica nu a fost asa cum trebuie, aceasta relatie sufera si la generatia care urmeaza atunci cand fiica are propria ei fata.
Problema cu sora e de la o mostenire funciara, nu intru in detalii. Sotia mea considera ca de vreme ce i-a cedat surorii partea sa, sa fie tratata ca un mentor spiritual. Evident ca nu s-a intamplat asa. Problema e transparenta, adica e ca un geam antiglont, comunicarea e doar aparenta.
Cu mama ei, conflictul e undeva in zona "nu se implica sa modereze chestiunea", si astfel sa o investeasca cu autoritate.
Tatal, a trecut la cele vesnice, asa ca aici nu mai e nimic de facut, oricum era un tip mai retras.
Acum vreo doi ani am fost la consiliere de cuplu (dupa ce a fost si cu fata, ca nu se mai intelegeau deloc). Si omul ala i-a spus "fata e OK, aveti un copil minunat, lasati-o sa isi vada de viata". Am fost de acord, ea nu. Despre relatia noastra, nu s-a dezbatut prea mult, pentru ca ea nu a vrut sa faca terapie individual.
Si da, nu admite ca ar avea vreo problema. Uite, ca daca nu scriai asta, nu faceam legatura. Pe linie paterna are o predispozitie de Alzheimer. Nu grav, totusi destul de frecvent. Genul de oameni care isi pun un pahar cu apa, il lasa pe masa fara sa bea din el, apoi isi pun alt pahar si cand dau de primul apostrofeaza pe cei din jur ca lasa lucrurile in drum!
Asadar, e o problema de varsta :(
Multumesc pentru evaluare.
