Iubire veritabila sau dependenta?

Eu nu cred ca numai daca simuleaza sensibilitatea poate fi manipulator, sunt de acord cu ce a spus nu vreau, poate manipula si o persoana sensibila (inconstient, de multe ori) pt. a obtine afectiunea de care are nevoie.

Icbiuliana a scris:

Asta poate fi una dintre multiplele cauze.Cu ajutorul ei, alte si alte cauze ar fi putut fi sustinute.Si astfel s-a creat un sistem complex, respectiv obsesia.

Nu inteleg ce vrei sa spui aici...

Legat de copii si de comportamentul parintilor, am fost martora la o asemenea mostra. Ceea ce am vazut si auzit m-a cutremurat.

Era intr-o vara, seara, se intunecase dar nu era f tarziu. Undeva in strada un copil de vreo 5-6 ani plangea de ziceai ca o sa crape, dar plans din ala de durere nu isteric. De undeva de la un balcon o femeie il facea ca pe dracu, il injura in cel mai scarbos mod. Mai mult decat atat, i-a zis ca in noaptea aia va dormi in strada, ca nu mai are ce cauta acasa. Oare ce-ar fi putu face acel copilas ca sa aiba parte de un asemenea tratament?

M-am oprit o clipa in loc si-mi venea sa merg la el si sa-l strang in brate, ca aveam senzatia ca o sa lesine de la atata plans. Dar n-am facut-o... cred ca m-a ingrozit si pe mine suficient acea femeie. Mi-am inghitit nodul si am mers mai departe dupa ce am vazut ca femeia s-a mai potolit si la fel si copilul.

Oare cum va fi ca adult acest copil?

P r o z a c a scris:

Daca are noroc si reuseste sa aiba un viitor frumos nu va fi labil psihic chiar daca a suferit foarte tare in trecut.

Da Prozac e si aici putin adevar, dar eu as inlocui norocul cu asumarea propriei responsabilitati si auto-educarea, disciplina, vointa proprie.Trebuie sa vrei in primul rand sa-ti vindeci ranile din trecut, apoi sa muncesti in directia asta, mai apoi sa te disciplinezi in a duce munca sustinuta, ca in cele din urma sa poti privi prezentul asa cum il priveste unul care a avut un trecut echilibrat.

Reinterpretarea trecutului as zice eu, ca mai este una din cheile ce ne pot ajuta.

nu vreau a scris:

@Iulana: Ba da, e tot manipulare. Dar trebe sa vezi sutilitatea aceea ce tine de originea intentiei. Cauza primara. Unul e sincer disperat si recurge la orice pentru a primi ceea ce are nevoie. Celalalt e doar calculat. Daca nu primeste, isi gaseste repede pe altcineva pe care sa manipuleze.

@PROZAC: nu generalizez.

Sunt de acord cu tine.Ambii manipuleaza numai ca ambii din cauze diferite si in moduri diferite.

Icbiuliana a scris:

Cunosc persoane foarte sensibile, care amenintau partenerii cu sinuciderea, care plangeau si din disperare, isi incarcau partenerii cu vina.Si erau sincer disperate, nu voiau sa isi controleze partenerii, dar sensibilitatea si durerea din suflet ii impingea si la manipulare.Asta nu se cheama manipulare?

O persoana cu adevarat disperata care vrea sa se sinucida, tace si o face nu bate toba, nu ameninta si nu incarca pe altii cu vina, cel putin nu in mod repetat. Cei care o fac mereu sunt niste puslamale care pisa ochii imediat pentru ca au observat ca astfel obtin ceea ce vor : mila, afectiune, atentie, etc. Sensibili my foot. Ba chiar vroiau sa-si controleze partenerii. Egoismul din suflet ii impingea la manipulare...gen "daca pleci, ma sinucid". Oamenii intradevar sensibili sunt foarte apti in empatiza cu altii si prin urmare nu ar santaja emotional.

Icbiuliana a scris:

Da Prozac e si aici putin adevar, dar eu as inlocui norocul cu asumarea propriei responsabilitati si auto-educarea, disciplina, vointa proprie.Trebuie sa vrei in primul rand sa-ti vindeci ranile din trecut, apoi sa muncesti in directia asta, mai apoi sa te disciplinezi in a duce munca sustinuta, ca in cele din urma sa poti privi prezentul asa cum il priveste unul care a avut un trecut echilibrat.

Reinterpretarea trecutului as zice eu, ca mai este una din cheile ce ne pot ajuta.

Ma distreaza cand se vorbeste mereu despre ceva ce unora nu le accesibil. Draga mea, nu toti au norocul sa isi poata permite ceea ce spui tu, sa isi permita sa se gandeasca la vindecare si la mijloacele prin care pot sa o obtina, unii se zbat intr-o asemenea saracie incat singurul lucru la care se gandesc este daca au ce sa puna maine pe masa, de-aia am vorbit de noroc.

LikeThisPoppy a scris:

Oare cum va fi ca adult acest copil?

Eu cred ca am judeca destul de scos din context. Ar trebui sa stim mai mult despre caracterul si personalitatea lui, mai mult despre mediul familial... Eu nu m-as avanta sa speculez...

P r o z a c a scris:

Ma distreaza cand se vorbeste mereu despre ceva ce unora nu le accesibil. Draga mea, nu toti au norocul sa isi poata permite ceea ce spui tu, sa isi permita sa se gandeasca la vindecare si la mijloacele prin care pot sa o obtina, unii se zbat intr-o asemenea saracie incat singurul lucru la care se gandesc este daca au ce sa puna maine pe masa, de-aia am vorbit de noroc.

nu vreau a scris:

Eu cred ca am judeca destul de scos din context. Ar trebui sa stim mai mult despre caracterul si personalitatea lui, mai mult despre mediul familial... Eu nu m-as avanta sa speculez...

Nu e chiar asa scos din context daca stai sa analizezi. Am auzit limbajul, deci asa ceva se foloseste in familie, am auzit amenintarea, deci se lucreaza si cu asa ceva, insensibilitatea mamei, sau poate cine stie, o fi baut ceva...

...sau ai impresia ca astfel de incidente sunt unice?

LikeThisPoppy a scris:

Nu inteleg ce vrei sa spui aici...

Legat de copii si de comportamentul parintilor, am fost martora la o asemenea mostra. Ceea ce am vazut si auzit m-a cutremurat.

Era intr-o vara, seara, se intunecase dar nu era f tarziu. Undeva in strada un copil de vreo 5-6 ani plangea de ziceai ca o sa crape, dar plans din ala de durere nu isteric. De undeva de la un balcon o femeie il facea ca pe dracu, il injura in cel mai scarbos mod. Mai mult decat atat, i-a zis ca in noaptea aia va dormi in strada, ca nu mai are ce cauta acasa. Oare ce-ar fi putu face acel copilas ca sa aiba parte de un asemenea tratament?

M-am oprit o clipa in loc si-mi venea sa merg la el si sa-l strang in brate, ca aveam senzatia ca o sa lesine de la atata plans. Dar n-am facut-o... cred ca m-a ingrozit si pe mine suficient acea femeie. Mi-am inghitit nodul si am mers mai departe dupa ce am vazut ca femeia s-a mai potolit si la fel si copilul.

Oare cum va fi ca adult acest copil?

M-am referit ca nevoia de apropiere exacerbata este una dintre numeroasele cauze ce genereaza o obsesie.Alte cauze am vazut , care mai sunt.Societatea cu promovarile ei, mesajele parintilor si ale celor apropiati, neglijarea , ignorarea din partea parintilor, etc.Nevoia de apropiere este un fapt generat la randul lui din alte cauze, cum ar fi ruperea copilului la varstele fragede ale copilariei de parinti, si datul pe mana bunicilor pt a-l creste.Tot nevoia de apropiere genereaza la randul ei lipsa respectului de sine si stima de sine scazuta.Ceilalti sunt mai importanti ca mine.Toate astea se leaga si rezulta un sistem complex -->patologia numita obsesie.

LikeThisPoppy a scris:

Nu e chiar asa scos din context daca stai sa analizezi. Am auzit limbajul, deci asa ceva se foloseste in familie, am auzit amenintarea, deci se lucreaza si cu asa ceva, insensibilitatea mamei, sau poate cine stie, o fi baut ceva...

...sau ai impresia ca astfel de incidente sunt unice?

Ah, nu... Dar poate taica-so lu baiatu nu e asa, si asta conteaza mult. Baiatul poate sa o ia pana la urma, fie intr-o directie, fie in alta. Eu nu ma hazardez in cazul asta sa speculez. Daca as vorbi cu pustiu juma de ora, as putea sa imi fac o idee, desigur...