Naeema a scris:
Vorbesc la modul general nu de tine:
Daca tu ajungi sa constientizezi ca ceea ce au facut parintii tai a fost nociv si ti-a lasat traume, si decizi ca tu in viata ta, in relatiile tale, cu partenerul cu copii tai, sa faci exact opusul, nu crezi ca acest lucru a avea de fapt un efect pozitiv asupra acelui "copil din interior" ? Cum poti percepe ca distrugator ceva ce este exact opusul comportamentului distrugator pe care l-ai avut in trecut, sau de care ai avut parte ?
Daca o persoana in copilarie a avut parte de abuz emotional, cum ar fi posibil ca adultul sa se simta la fel de rau daca in loc de abuz, are parte de exact opusul ? Trebuie sa fii complet sarit de pe axa, mental, incat sa percepi pozitivul ca pe o privare de negativ si sa te simti rau din cauza asta.
Nu-ti inteleg modul de a rationaliza la capitolul asta.
Naeema, copiii care au avut traume, nu disting pozitivul de negativ.Ceea ce tie ti se pare pozitiv, sanatos, celui care a suferit nu recunoaste asta ca pe ceva ce ii face bine.
E ca si cum ti se spune ca o clatita e foarte gustoasa, ceilalti au mancat din ea, dar tu adult fiind, si necunoscand niciodata gustul unei clatite, nu stii ca de fapt e gustoasa, si nu o inghiti asa doar pt ca ceilalti iti spun asta.Mai ales daca , atunci cand erai mica, mama te forta sa iei sirop amar, mintindu-te ca e dulce, de atatea ori.Asta vorbind in metafore.