Typhon a scris:
Vrajeli. Daca ai sufletul gol faci jocuri ? 
Eu vad ca jocuri fac cei care au tot ce le trebuie oricand. Aia manipuleaza, pentru ca mereu au sigurante. Cine apreciaza un partener nu face asa ceva. Si cine ar putea aprecia mai bine iubirea, decat unul care traieste din ea ? De ce e o fantezie sa iubesti platonic, doar sexul e iubire ? :roll: Poti spune ca iubesti mai mult si mai bine doar pentru ca faci sex ? NU schimba cu nimic.
Au [un penis]. Habar n-ai. Filosofule. Nici pe tine nu te cunosti ca nu esti in stare, ti-e frica de tine si asta te face sa-ti fie frica de toti si sa-i etichetezi ca sa nu fie nevoie sa-i cunosti, ca, pana mea, poate asta implica sa te cunoasca si ei pe tine si daca tie de tine ti-e frica, cum ai putea sa te arati altora ?
Daca ai sufletul gol inseamna ca nu ai trait intr-un mediu in care sa primesti afectiune. Asta inseamna ca nu stii nici sa oferi. Da, culmea e ca se invata si chestiile astea. Fiind chestia asta ceva reciproc, daca nu dai, n-ai cum sa primesti. Asta nu inseamna ca nevoia de afectiune, care este built-in, dispare. Asta inseamna doar ca creierul va lua masurile necesare. La persoanele cu carente afective partea rationala e o unealta de inalta precizie si dezvoltare, asa ca isi va canaliza resursele pe jocuri psihologice, manipulari, pacaleli, control... ca sa nu ramana singuri, ca sa primeasca afectiunea de care au fost privati inca din copilarie.
Cine apreciaza un partener psihopat ? Oricine e pacalit de masca lui umana. Uite asa ajung pana la urma unele casnicii contracte comerciale, sau saloane de psihiatrie in disguise.
Iubirea in sine e ceva ce nu se gandeste, cand se gandeste devine manipulare etc.
Manipulatorii se tem de singuratate asa cum se tem de moarte pentru ca... vezi postarea Naeemei, cu oamenii care se simt inexistenti in afara unei relatii.
Ai vreo idee despre corecta socializare, despre ce inseamna prietenie, despre iubirea platonica, erotica sau parentala ? Probabil le poti procesa, dar nu si simti. Pana n-o sa le simti o sa tot ai impresia ca traim in jungla si nu facem altceva decat sa ne mancam unii pe altii. Daca nu-i dusmanesti pe ceilalti, iti aduci aminte de dusmania pe propria persoana.
Ce iei ? Xanax ?
Iubirea aia multa se mai manifesta printr-o chestie, un examen, la care poate ai picat - lipsa tentativei de a-i aduce pe altii la ideile tale pe sistemul "c-asa vreau eu". Ai copiat tu ceva cautand sa fii puternic, dar ai copiat ce nu trebuia. Exact aia e calea catre nicaieri - "totul e rau, totul n-are rost, totul e impotriva mea, toate sunt nimicuri inutile, stiu eu mai bine ce si cum, cu ce se mananca si cum se face, ca am aflat azi-noapte-n vis, ca-n real nem ca e naspa". Augmenteaza pe moment stima de sine, dar e ceva fals, si ca orice iluzie, tine exact pana la urmatoarea pastila, daca tine si pana acolo.
Psihologia te intreaba pe tine ce ai, nu te vindeca. Psihiatria doar blocheaza temporar simptomele.
Tendinta de a-i pune pe ceilalti pe drumul cel bun e o manifestare a urii, a lipsei acceptarii, o oglinda a ceea ce simti tu ca ai primit in dezvoltarea de la copil la adult. Asta ai primit, asta dai. Ori asa, ori reinveti socializarea. Blazarea, impermeabilitatea mentala, ca sa nu zic ignoranta, sunt scuturi care protejeaza inferioritatea resimtita ca urmare a lipsei de apreciere la momentul potrivit. Chestiile astea pot face o persoana nefunctionala in cadrul societatii, d-aia prospera industria farmaceutica.
Psihologia nu te poate face sa crezi ceva, decat daca intr-adevar nu gandesti, deci nu existi. Dar te face sa intelegi.
O persoana cu conflicte putine nu mai cauta sa corecteze pe altii, ci cauta sa ii inteleaga si sa ii iubeasca.
