Ispitele

P r o z a c a scris:

Mi-a venit ideea sa deschid topicul asta in urma unor discutii purtate pe un alt topic.

Cadem in plasa ispitelor din vina noastra, exclusiv, sau uneori se intampla asa din pricina unui concurs de imprejurari care duc la asta? Daca suntem foarte siguri pe noi e imposibil sa fim ispititi, sau tocmai prea multa siguranta strica, pt. ca, considerand ca nu are rost sa ne protejam, devenim vulnerabili? Si ultima intrebare: ispitele pot intruchipa dorintele noastre ascunse si refulate, de-aia sunt asa periculoase?

Sa va vad.

de toate cite un pic sau pe rind, dupa caz.

ispitit poti fi cind iti permiti sa fi ispitit.

iti permiti sa fi, atunci cind ai un motiv sau cind n-ai principii.

P r o z a c a scris:

Daca-i asa, cred ca n-ar mai trebui sa se arunce cu pietre asa repede in cei ce cedeaza ispitelor, nu? Ei nu fac decat sa ia ceva de care-au fost vaduviti. Probabil ca-s mai curajosi decat cei care inghit in sec.

corect, de ex o femeie noua in fiecare zi.

daca orice trece pe linga noi devine o ispita, inseamna ca suntem foarte slabi.

nu, nu trebuie sa arunce nimeni cu pietre in noi, dar lipsa de control nu e motiv de mindrie.

P r o z a c a scris:

acu' nu ma refer la curaj cand e vorba de cei care cedeaza la tot pasul.

de ce ? aia is curajoci la tot pasul si vesnic le lipseste ceva.

oare ispita nu vine mai des la cei care nu stiu ce vor ??

InPing a scris:

Pai sa facem o analiza comparativa simplista...

1-Ai o masina sport.Iti place si te reprezinta fiindca ai spirit viu. Accelerezi si te proptesti in pom.Mori.

2- Ai o masina banala.Nu-ti place si-ti doresti o masina sport care crezi ca te-ar reprezenta.Nu o proptesti in pom si nu mori, dar traiesti resemnat, cu gandul la masina sport.E mai bine?

(evident, nu ne rezumam la masini...e doar un exemplu)

da, traiesti.

ai dat un ex foarte bun pt cei care nu rezista ispitei si apoi isi fac rau cu ea.

BigDefender a scris:

Poti sa fii ispitit de o multitudine de lucruri sau fiinte, dar stiind ca nu le vei putea avea niciodata, te resemnezi, mai constuie asta o ispita???

" sa nu cazi in ispita" asa zice cartea.

poti cadea sau nu in ispita, e vorba de autocontrol.

ispita exista pt ca a existat dorinta, dar nu ai cazut in ea.

Pai daca stam sa ne gandim bine, cel mai ispitit a fost Iisus in desert timp de 40 de zile da catre diavol si nu a cedat, tinand si post negru!

Naeema a scris:

Imi permiti sa modific un pic exemplul ?

2. Ai o masina banala. Nu-ti place si-ti doresti o masina sport care crezi ca te-ar reprezenta. O proptesti in pom de ciuda ca nu poti avea una sport care sa te reprezinte si pentru ca nu te poti resemna nici in ruptul capului ca nu o sa ai vreodata. :rot:

Tu cred ca i-ai putea fura pana si lui Grinch, Craciunul.

P r o z a c a scris:

Ispita e buna. Ori te ajuta sa evoluezi, daca ii cazi in plasa si iesi basma curata, ori iti intareste self-esteemul daca ii rezisti. Da` parca mai bine evoluezi, ca self-esteemul ti-l poti intari si altfel.

io cred ca poti evolua si altfel decit sa cazi din ispita in ispita.

dar drept consolare pt slabiciunile tale te simti curajos.

una e sa incerci lucruri noi, ca sa traiesti experiente si sa evoluezi, alta e ispita.

ispita este ceva ce ratiunea ta catalogheaza ca nepermis, periculos, nepotrivit, adica negativ.

macar sa incercam lucruri care le percepem pozitive, ca au grija ele pe parcurs sa ne dea si teapa.

dar daca de la inceput nu e ok, pt ce sa persisti in greseala ?

lucrurile care la inceput pareau pozitive sunt ispititoare, altfel ar fi contradictie in termeni. pe parcurs se dovedesc a fi cu totul altceva.

ideea este sa nu cazi de 10 ori in aceeasi ispita, altfel inseamna ca asta vrei de fapt si de drept.

Ma simt ispitit de dulciuri de cand am hotarat sa nu mai mananc deloc :cry: .

"Errare humanum est, sed perseverare, diabolicum!"

Athmy a scris:

lucrurile care la inceput pareau pozitive sunt ispititoare, altfel ar fi contradictie in termeni. pe parcurs se dovedesc a fi cu totul altceva.

ideea este sa nu cazi de 10 ori in aceeasi ispita, altfel inseamna ca asta vrei de fapt si de drept.

asta daca nu poti aprecia corect situatia.

dar de cele mai multe ori gresim constient.

discutia era si despre a ceda ispitei de a calca strimb.

apai stii de la inceput ca nu-i bine si tot o faci.

nu e nimic curajos in asta si nici evolutiv.

e drept ca din greseli omul invata, asta daca o percepem ca greseala.

toti avem justificari, dar nu cred ca gresim constient, ci alegem constient sa facem un lucru gresit pt ca ne imbrobodim singuri. la ce bun gandirea in ziua de azi? sa ne punem piedica singuri.