P r o z a c a scris:Cadem in plasa ispitelor din vina noastra, exclusiv, sau uneori se intampla asa din pricina unui concurs de imprejurari care duc la asta?
Dac-o lom mot-a-mot, intotdeauna, cu vina noastra. De pilda o persoana abstinenta (de la orice) poate cadea in ispita cu tortu sau sticla, dar nu numai. Prin extensie, in cazul ispitei fara de o persoana, aceea poate sau nu sa fie vinovata, dar tu, in mod obligatoriu, da. Cum asa? Pai daca un barbat merge la o femeie si o intreaba "Vrei? Te rooog!", el deja a cazut in ispita si daca ea il refuza. Intentia exista.
P r o z a c a scris:Daca suntem foarte siguri pe noi e imposibil sa fim ispititi, sau tocmai prea multa siguranta strica, pt. ca, considerand ca nu are rost sa ne protejam, devenim vulnerabili?
Fiecare sac isi are petecul. Cred ca greu poate spune cineva ca el este de neispitit. Acuma, asta e foarte interpretabil. Poate ca nu a fost ispitit ca nu si-a gasit petecul (adica ispititorul responsabil cu pesoana lui) inca, sau pentru ca a fost tare si a rezistat. Dar om fara pacat, eu nu cred ca exista. Pot fi doar pacate foarte mici, dar deloc, nu cred... O persoana puternica va cadea probabil mai greu in ispita decat una slaba, si mai rar, dar nu neaparat mai putin grav, pentru ca poate o face o singura data, dar atunci o face lata. O persoana slaba o va face probabil de cate ori va avea ocazia.
P r o z a c a scris:ispitele pot intruchipa dorintele noastre ascunse si refulate, de-aia sunt asa periculoase?
Paaaai, adica cum? Ele, desigur, se numesc ispite pentru ca reprezinta tentatii. Nu poti sa cazi in ispita legat de ceva care nu te atrage deloc. Deci cazi in ispita legat de ceva cu care ai o anumita rezonanta. Prin urmare, totdeauna reprezinta dorinte scunse si refulate.