Ispitele

BigDefender a scris:

Sa privesti admirativ, ca la p pictura sau sculptura, cu ganduri sincere, nu vinovate!

Si curiozitatea exacerbata este inceputul ispitei!

in sensul asta ma declar si eu ispitita si vinovata :))

nu vreau a scris:

Paaaai, adica cum? Ele, desigur, se numesc ispite pentru ca reprezinta tentatii. Nu poti sa cazi in ispita legat de ceva care nu te atrage deloc. Deci cazi in ispita legat de ceva cu care ai o anumita rezonanta. Prin urmare, totdeauna reprezinta dorinte scunse si refulate.

Daca-i asa, cred ca n-ar mai trebui sa se arunce cu pietre asa repede in cei ce cedeaza ispitelor, nu? Ei nu fac decat sa ia ceva de care-au fost vaduviti. Probabil ca-s mai curajosi decat cei care inghit in sec.

P r o z a c a scris:

Daca-i asa, cred ca n-ar mai trebui sa se arunce cu pietre asa repede in cei ce cedeaza ispitelor, nu? Ei nu fac decat sa ia ceva de care-au fost vaduviti. Probabil ca-s mai curajosi decat cei care inghit in sec.

Aproape sigur.

Eu am postat pe aria asta, insa cand m-am referit la ispite nu m-am gandit numai la dragoste, de-aia am zis ca nelasandu-te ispitit de curiozitate poti sa stagnezi, sa-ti impiedici evolutia.

Si ai dedus ca eu m-am limitat la dragoste (sex). Super tare. Mi-am tras o aura de pervers cu diploma...

Cei care cedeaza sunt slabi, macar in fata ispitei. Nu vad nimic bun in a ceda ispitei. Normal ca a fost ispitit cu ceva ce ii placea, dar asta nu schimba lucrurile cu nimic.

In viata, nu le putem avea pe toate. Intr-o buna zi dam de ceva ce nu avem, ne-ar trebui si place, dar care e interzis. Aici apare treaba aceea delicata, cazi sau nu cazi in ispita?

InPing a scris:

Si ai dedus ca eu m-am limitat la dragoste (sex). Super tare. Mi-am tras o aura de pervers cu diploma...

Aiurea-n tramvai, ti-ai si gasit de la cine sa-ti iei genul asta de diploma, tocmai de la cumintenia pamantului in persoana. Nu, nu m-am gandit la asta, s-a nimerit doar ca postarea ta sa ma determine sa aduc lamuriri in privinta asta, atunci s-au miscat rotitele.

nu vreau a scris:

Cei care cedeaza sunt slabi, macar in fata ispitei. Nu vad nimic bun in a ceda ispitei. Normal ca a fost ispitit cu ceva ce ii placea, dar asta nu schimba lucrurile cu nimic.

In viata, nu le putem avea pe toate. Intr-o buna zi dam de ceva ce nu avem, ne-ar trebui si place, dar care e interzis. Aici apare treaba aceea delicata, cazi sau nu cazi in ispita?

Nu cred ca-s neaparat slabi, un om curajos nu e slab, acu' nu ma refer la curaj cand e vorba de cei care cedeaza la tot pasul. Si nu intotdeauna ce avem e ce-i mai bun si ce-i mai bun pt noi, dar ne place adesea sa credem asta, tocmai pt. ca nu ne place sa vedem ce-am piedut, ne ofticam sa stim c-am pierdut mai binele.

Cei care cedeaza sunt slabi, macar in fata ispitei.

Indiferent de ispita??? Si cum mai cunoastem necunoscutul, iscat de ispite?

Paai... aia-i altceva, zic eu. Daca io-s cu una care imi place "decat" asa si-asa, nu se mai poate judeca asa simplu, situatia in care decid sa o schimb cand apare ceva mai bun. Nu as zice ca e cadere in ispita. Eu numesc cadere in ispita, situatia in care eu imi propun o directie si nu ma pot tine de ea, nu una in care nu imi place situatia in care sunt si o schimb... Gresesc?

P r o z a c a scris:

Cadem in plasa ispitelor din vina noastra, exclusiv, sau uneori se intampla asa din pricina unui concurs de imprejurari care duc la asta? Daca suntem foarte siguri pe noi e imposibil sa fim ispititi, sau tocmai prea multa siguranta strica, pt. ca, considerand ca nu are rost sa ne protejam, devenim vulnerabili? Si ultima intrebare: ispitele pot intruchipa dorintele noastre ascunse si refulate, de-aia sunt asa periculoase?

Sa va vad.

Nimeni nu este imposibil sa fie ispitit. Unele ispite sunt mai puternice, altele mai slabe. Depinde de mostenirea genetica, de educatie, de experienta..de antrenament..practic, de capacitatea auto-controlului.

Ispititi suntem zilnic, gandeste-te de exemplu ca vezi azi pe internet o locatie superba. Ai zbura acolo in acel moment daca ai putea. Nu?

Pentru asta insa stii ca iti dai o mare parte din economii pentru un impuls de moment..insa nu se poate judeca din afara daca e bine sau nu. In unele momente asa ceva poate fi mai mult decat benefic. Este vorba de alegere si control.

Preferabil insa este sa iti asumi alegerile pe fata. Sa accepti consecintele si sa spui adevarul, daca alegerile tale implica si fericirea sau nefericirea altora.

Multi vorbesc ca atunci cand nu acdem ispitelor o facem din obligatie sau de teama. Poate fi..insa sanatos mi se pare sa se faca din daruire pentru binele celorlalti si pentru confortul lor (pentru ca ii iubesti si pentru ca iti pasa si pentru ca binele lor implica si binele si valorile tale), altfel cade greu pe umeri..ca si un compromis.

Cat despre aroganta si prea multa siguranta de sine - asta in chintesenta gasesc ca este o slabiciune.

nu vreau a scris:

Paai... aia-i altceva, zic eu. Daca io-s cu una care imi place "decat" asa si-asa, nu se mai poate judeca asa simplu, situatia in care decid sa o schimb cand apare ceva mai bun. Nu as zice ca e cadere in ispita. Eu numesc cadere in ispita, situatia in care eu imi propun o directie si nu ma pot tine de ea, nu una in care nu imi place situatia in care sunt si o schimb... Gresesc?

Pai sa facem o analiza comparativa simplista...

1-Ai o masina sport.Iti place si te reprezinta fiindca ai spirit viu. Accelerezi si te proptesti in pom.Mori.

2- Ai o masina banala.Nu-ti place si-ti doresti o masina sport care crezi ca te-ar reprezenta.Nu o proptesti in pom si nu mori, dar traiesti resemnat, cu gandul la masina sport.E mai bine?

(evident, nu ne rezumam la masini...e doar un exemplu)

Eu nu vad aici vreo ispita. Daca imi parchez Ferrariul dincolo de pom numai eu is de vina, dupa cum a iti cumpara un Ferrari nu inseamna in sine un lucru rau sau periculos. Nici a conduce repede nu e o ispita. E un lucru periculos si imprudent.

ISP