România
Roportal.ro

Ce suntem cu adevarat

Început de Htenesa, Dum 29 ian 2012 · 355 răspunsuri · 33.920 vizualizări

impresie1.286 mesaje#281
Souls Destroyer a scris:

Atunci ce sunt altceva daca nu procesari de informatii ?

Vigilenta este prezenta unde este si suflet, care suflet inseamna trăire. Agerimea este specifica mintii, care minte proceseaza informatii, atat de multe si-i sunt atat de importante, ca-si asasineaza sufletul.

Proceseaza informatii... si totusi, tot nu-si gaseste raspunsuri. Unde imi este sufletul ? ar trebui sa-i fie intrebarea de capatai. L-am asasinat ?

Le proceseaza fara vigilenta... lucru care va fi reflectat in eventuala replica pentru interventia aceasta.

Iar mintea, nu-i spirit, care spirit ...

Editat Sâm 28 sep 2013 21:09

Vriies15.596 mesaje#282
Souls Destroyer a scris:

Atunci ce sunt altceva daca nu procesari de informatii ?

Păi tocmai ce încercai să-ţi spun de vreo câteva postări încoace. Sunt aspecte sau componente sau, ipostaze ale conştiinţei şi psihicului, mă rog, numeştele cum vrei, care nu pot fi reduse numai la procesarea de informaţii.

Editat Sâm 28 sep 2013 22:00

impresie1.286 mesaje#283
Souls Destroyer a scris:

Atunci ce sunt altceva daca nu procesari de informatii ?

Indicarea altor factori componenti ai fiintei: Informatia mai este difuzata si exprimata. Cine se ocupa de acestea cand noi toti am fi doar procesări de informatie ?

Cum numesti activitatea pe care o intretii aici, daca nu difuzare ? Cum numesti tipul personal de difuzare, daca nu exprimare ?

Ceea ce am scris nu este informatie si nici nu are caracter informativ. In acest caz, nu am folosit informatie, sustragandu-ma de a fi procesare de informatie.

Poti afla ce anume am folosit si carui alt factor ii apartine ? Poti afla in ce consta vigilenta din acest raspuns ?

Vriies15.596 mesaje#284

Edit:

În postarea 263 a se citi "numeşte-le" şi a se omite virgula după sau. Am comis-o, ce mai!...

Editat Sâm 28 sep 2013 23:41

LuciaD9.699 mesaje#285
Erotics a scris:

Vigilenta este prezenta unde este si suflet, care suflet inseamna trăire. Agerimea este specifica mintii, care minte proceseaza informatii, atat de multe si-i sunt atat de importante, ca-si asasineaza sufletul.

Proceseaza informatii... si totusi, tot nu-si gaseste raspunsuri. Unde imi este sufletul ? ar trebui sa-i fie intrebarea de capatai. L-am asasinat ?

Le proceseaza fara vigilenta... lucru care va fi reflectat in eventuala replica pentru interventia aceasta.

good.gif

Htenesa3.618 mesaje#286
Vriies a scris:

Păi tocmai ce încercai să-ţi spun de vreo câteva postări încoace. Sunt aspecte sau componente sau, ipostaze ale conştiinţei şi psihicului, mă rog, numeştele cum vrei, care nu pot fi reduse numai la procesarea de informaţii.

Si eu te intreb: Daca nu pot fi reduse la procesari de informatii, atunci ce sunt ? Doar nu incepi acum sa negi schimbarile chimice care au loc in creier atunci cand te indragostesti de exemplu ?

Erotics a scris:

Cum numesti activitatea pe care o intretii aici, daca nu difuzare ? Cum numesti tipul personal de difuzare, daca nu exprimare ?

Ce-i aia difuzare ?

impresie1.286 mesaje#287
Souls Destroyer a scris:

Si eu te intreb: Daca nu pot fi reduse la procesari de informatii, atunci ce sunt ? Doar nu incepi acum sa negi schimbarile chimice care au loc in creier atunci cand te indragostesti de exemplu ?

Ce-i aia difuzare ?

Difuzarea este o actiune. In contextul de aici inseamna o activitate. Unde, mai importanta, este difuzarea, decat difuzarea a ceva specific. O intrebare relevanta ar fi Ce difuzez ?.

Informatia, ca urmare a informarii, constient de directia in care te informezi, iti da stapanire.

Indragostirea, ca urmare a schimbarilor chimice, a trairii, nemijlocite, iti ia stapanirea.

Spre exemplu, de informatie irezistibila nu a fost auzit pana acum.

(( Prefer sa studiez in privat despre informatie. ))

Vriies15.596 mesaje#288
Souls Destroyer a scris:

Si eu te intreb: Daca nu pot fi reduse la procesari de informatii, atunci ce sunt ? Doar nu incepi acum sa negi schimbarile chimice care au loc in creier atunci cand te indragostesti de exemplu ?

Ca să fim siguri că ne înţelegem şi că alţii vor înţelege, te-aş întreba ce înţelegi prin "a procesa", cum defineşti acest termen pe care-l foloseşti cu aşa mare siguranţă când vorbim despre conştiinţă? Şi, mai departe, ce înţelegi prin sintagma "procesare de informaţii" şi cum o aplici conştiinţei?
Fără îndoială că, în sens foarte larg, viaţa în manifestarea ei implică schimburi de informaţii precum şi reacţii chimice. Ăsta e un lucru de necontestat, un truism să-i spunem aşa. Însă de la recunoaşterea corelaţiei dintre conştiinţă şi creier şi până la a defini şi identifica conştiinţa ca o secreţie a creierului (văzut ca o maşină de calcul), ca o reacţie chimică ce are loc undeva într-o regiune a creierului... n-aş vrea să mă crezi pe cuvânt, însă e o cale muuult prea lungă!
He, he...faptul că apar schimbări în creier când te îndrăgosteşti e unul firesc. Orice manifestare a unui proces mental, cum ar fi iubirea, creativitatea, motivaţia etc, sigur că induce o reacţie a creierului.
Apropo, ştim că prin reacţii chimice înţelegem fenomenul de transformare a substanţei prin care rezultă substanţe cu alte proprietăţi. De aici avem o grămadă de reacţii chimice pe care le-am sintetizat astfel: de combinare, de descompunere, de substituţie, de schimb etc.
Luând, aşa, reacţia de combinare, a cărei ecuaţie generală poate fi sintetizată sub forma: A+ B = AB, putem da exemple de astfel de reacţie cum ar fi reacţia zincului cu acidul clorhidric, în urma căreia obţinem clorura de zinc şi hidrogenul, astfel: Zn + 2 HCl → ZnCl2 + H2
Bun. Pornind de aici, de la reacţiile chimice, crezi că ai putea să explici care ar fi reacţia şi formula chimică a iubirii, a creativităţii şi, în general, a conştiinţei?
Htenesa3.618 mesaje#289

Procesare e cand particula X se duce in locul Y, iar in cazul procesarii sintactice de informatii, asta e tot ce trebuie sa se intample, avand in vedere ca in afara unui observator, rezultatele procesarii sintactice n-au niciun sens. Treburile stau altfel in cazul procesarii semantice, deoarece se creeaza sens in el insusi, se creeaza insusi observatorul. Cum se intampla lucrul asta nu stiu, nefiind om de stiinta in acest domeniu. Dar cumva se intampla, clar.

Ceea ce substantele chimice fac, e sa faciliteze procesarile semantice (si eventual si cele sintactice inconstiente) de o anumita factura. Adica in lipsa acelor substante, creierul nu proceseaza informatiile iubirii, dar in prezenta acelor substante, noi sensuri sunt generate de creier si astfel noi sentimente sunt simtite.

Tu ce intelegi prin proces mental ? Sper ca nu cauzare mentala hocus-pocus-ica, i.e. free will.

L.E. Vreau sa subliniez un lucru, care datorita folosirii cotidienii a cuvantului "sens", ne scapa. Sensul nu e ceea ce credem noi ca e. Adica de exemplu citesti propozitia "Ana are mere." si zici ca "Da, domle, are sens. Propozitia asta zice ca exista o fata pe nume Ana ce are niste fructe numite mere." Si dand explicatia asta, totul pare usor. Problema e ca pentru a da insasi explicatia asta, e nevoie ca in creierul nostru sa se genereze sens, altfel propozitia "Ana are mere." e totuna cu "Hfsaregh gsdadg dhfah." Sensul nu exista in propozitia ca atare, exista strict in creierul nostru. Si problema e: Cum anume exista sensul ala in creierul nostru ? Daca creierul ar procesa informatia doar in mod sintactic, n-ar genera sens, deci chiar daca ar putea rosti cuvintele "Ana are mere.", sensul tot n-ar exista acolo, ci ar fi niste sunete la nimereala. Nu putem vorbi de sensuri externe. Orice folosire a cuvantului "sens", trebuie sa se faca tinandu-se cont ca "sensul" este strict un fenomen generat in creier si care pana in ziua de azi, nu are explicatie. Om putea noi sa-i dam definitii de dictionar cuvantului "sens", dar atata timp cat nu explicam cum este generat de catre creier, inca nu putem stii ce este defapt sensul.

Editat Joi 3 oct 2013 21:30

GeoFiloRo1.333 mesaje#290
Souls Destroyer a scris:

L.E. Vreau sa subliniez un lucru, care datorita folosirii cotidienii a cuvantului "sens", ne scapa. Sensul nu e ceea ce credem noi ca e. Adica de exemplu citesti propozitia "Ana are mere." si zici ca "Da, domle, are sens. Propozitia asta zice ca exista o fata pe nume Ana ce are niste fructe numite mere." Si dand explicatia asta, totul pare usor. Problema e ca pentru a da insasi explicatia asta, e nevoie ca in creierul nostru sa se genereze sens, altfel propozitia "Ana are mere." e totuna cu "Hfsaregh gsdadg dhfah." Sensul nu exista in propozitia ca atare, exista strict in creierul nostru. Si problema e: Cum anume exista sensul ala in creierul nostru ? Daca creierul ar procesa informatia doar in mod sintactic, n-ar genera sens, deci chiar daca ar putea rosti cuvintele "Ana are mere.", sensul tot n-ar exista acolo, ci ar fi niste sunete la nimereala. Nu putem vorbi de sensuri externe. Orice folosire a cuvantului "sens", trebuie sa se faca tinandu-se cont ca "sensul" este strict un fenomen generat in creier si care pana in ziua de azi, nu are explicatie. Om putea noi sa-i dam definitii de dictionar cuvantului "sens", dar atata timp cat nu explicam cum este generat de catre creier, inca nu putem stii ce este defapt sensul.

Sensul acestei propozitii simple din abecedar, nu are acelas sens la toate vârstele,... first_move.gif

- adica sensul poate fi în crestere "Ana are doua tîte ca doua mere coapte"

- sau poate bate pasul pe loc "de la Ana la Caiafa", etc.

Semantica sensului are ca suport informatic cele 5 sensuri, depinde de modul cum au fost cultivate sau pervertite...eusa_think.gif

Editat Vin 4 oct 2013 16:11

← Înapoi la Filozofie