Ce suntem cu adevarat

Souls Destroyer a scris:

Revin dupa un an de framantari intelectuale in legatura cu constiinta si postez dezlegarea ultima a misterului:

Constiinta este semantica.

Practic constiinta si semantica sunt sinonime, sunt unul si acelasi lucru. Creierul este un calculator care lucreaza cu semantica, spre deosebire de calculatoarele obisnuite care lucreaza doar cu sintaxa. Daca vrei sa ai un calculator constient, fa-l sa inteleaga semantica.

Sa luam un exemplu, banalul exemplu al culorii rosii. Culoarea rosie e intelesul pe care creierul il atribuie informatiei ce survine pe cale vizuala. Deja in momentul in care acea informatie a fost integrata si i s-a dat un inteles, culoarea rosie insasi a aparut in mintea noastra. Daca sistemul care se ocupa cu atribuirea de inteles lungimilor de unda ale luminii se strica, vom inceta sa mai vedem culori. Dar asta nu inseamna ca vom inceta sa vedem. Vom vedea in continuare, dar doar sub forma de blindsight. Adica daca in fata ta e un obiect, tu constient nu ii vei mai vedea culorile, practic nu vei mai vedea nimic. Dar restul decodoarelor, de forma, pozitie, etc., inca vor functiona. Si desi nu vei vedea acel obiect, vei putea totusi sa il ocolesti in continuare.

Sau cand se intampla cateodata te uiti la ceva, dar nu intelegi ce vezi. Vezi doar o amestecatura de culori. Abia dupa un timp te prinzi. In acest caz e invers. Decodoarele de culori (acele structuri care dau inteles informatiei de culoare) functioneaza. In schimb, decodoarele de forma, pozitie, etc., nu sunt capabile sa dea un inteles celor vazute. Prin urmare, nu te prinzi ce obiect vezi. Dar in momentul cand decodoarele au decodificat ce obiect era, automat si tu il vezi in mod constient.

Totul se reduce la intelesuri. Constiinta e intelesul insusi. Constiinta e semantica insasi.

Bun, am luat nota despre cortical blindness şi, mai departe, mărturisesc faptul că eu încă n-am dezlegat misterul. Însă dacă tu reuşişi să dezlegi misterul, presupun că, dacă ai vrea, ai putea să o spui clar şi pe româneşte. Ce suntem cu adevărat?

Aşa, dar numa pentru mine, eu aş spune: we are spirits in the material ...http://www.youtube.com/watch?v=P32zf6iVCYQ

Vriies a scris:

Bun, am luat nota despre cortical blindness şi, mai departe, mărturisesc faptul că eu încă n-am dezlegat misterul. Însă dacă tu reuşişi să dezlegi misterul, presupun că, dacă ai vrea, ai putea să o spui clar şi pe româneşte. Ce suntem cu adevărat?

Aşa, dar numa pentru mine, eu aş spune: we are spirits in the material ...http://www.youtube.com/watch?v=P32zf6iVCYQ

Se pare ca s-a inteles gresit ideea din postul meu. Misterul nu e "Constiinta este semantica". Misterul era: "Ce este constiinta ?" Si rezolvarea este: "Constiinta este semantica insasi." Si pe urma au urmat argumentele.

Semantica inseamna sens. Semantica e atunci cand atribui sens unui sir de litere. De exemplu, "Ana are mere." e doar un sir de litere: a, n, a, a, r, e, m, e, r, e. Acest sir de litere reprezinta sintaxa respectivei propozitii. Semantica ei este insasi informatia ca Ana are mere.

Constiinta e ceea ce se intampla atunci cand creierul atribuie sens informatiei pe care o proceseaza. Practic noi suntem sens pur, suntem felul in care sensul se manifesta, suntem natura sensului.

Souls Destroyer a scris:

Se pare ca s-a inteles gresit ideea din postul meu. Misterul nu e "Constiinta este semantica". Misterul era: "Ce este constiinta ?" Si rezolvarea este: "Constiinta este semantica insasi." Si pe urma au urmat argumentele.

Semantica inseamna sens. Semantica e atunci cand atribui sens unui sir de litere. De exemplu, "Ana are mere." e doar un sir de litere: a, n, a, a, r, e, m, e, r, e. Acest sir de litere reprezinta sintaxa respectivei propozitii. Semantica ei este insasi informatia ca Ana are mere.

Constiinta e ceea ce se intampla atunci cand creierul atribuie sens informatiei pe care o proceseaza. Practic noi suntem sens pur, suntem felul in care sensul se manifesta, suntem natura sensului.

În mare, înteleg cam pe unde baţi. Însă ce voiam sa-ţi sugerez era ca poate nu ai găsit cea mai fericită formulare. Astfel, în ordinea în care ţi-ai formulat ideile, misterul sau, mai bine zis, misterele ar fi:

1. Ce suntem cu adevărat?

2. Ce este conştiinţa?

Şi referitor la argumentele tale aş avea două obiecţii:

1. Nu creierul atribuie sens informaţiei!

Cine este creierul să atribuie sens informaţiei? Îl personifici cumva, este o entitate? Poate conştiinţa ar fi cea care sa atribuie sens informaţiei (sau mintea sau psihicul sau, mă rog, cum vrei să le numeşti) prin intermediul creierului şi nu creierul atribuie sens informaţiei. Deci exprimarea ta "Constiinta e ceea ce se intampla atunci cand creierul atribuie sens informatiei pe care o proceseaza", e ceva de genul "Constiinta e ceea ce se intampla atunci cand conştiinţa atribuie sens informatiei pe care o proceseaza", adică e una pleonastică.

2. Conştiinţa atribuie atat sens cât şi semnificaţie informaţiei procesate prin intermediul creierului. Între sens şi semnificaţie exisă totuşi o deosebire.

si intre dată și informație există o deosebire. La cel mai inferior etaj al psihicului se prelucreaza date brute care sunt transformate in informatii si transmise etajelor superioare iar la cel mai superior etaj(adica la constiinta) ajung informatii cu semnificatii si sensuri. Deci constientul tau lucreaza numai cu informatii ce au caracterul unui obiect/simbol adica informatia o percepi ca fiind ceva(o entitate).

Diferenta intre constiinta si creier consta in nivelul de abstractizare la care te raportezi. La nivel fizic poate constiinta reprezinta o anumita parte din creier sau și unde cerebrale, semnale neurochimice....

@Souls Destroyer,

daca pui mare pret pe semantica crezi ca daca nu ni s-ar prezenta limbajul si obiectele prin notiuni/cuvinte am percepe realitatea mult mai simplist sau unele elemente nu le-am percepe deloc daca nu am folosi cuvinte ?

Redondo a scris:

@Souls Destroyer,

daca pui mare pret pe semantica crezi ca daca nu ni s-ar prezenta limbajul si obiectele prin notiuni/cuvinte am percepe realitatea mult mai simplist sau unele elemente nu le-am percepe deloc daca nu am folosi cuvinte ?

Unele lucruri nu le-am percepe deloc. Altele le-am percepe mai simplist. Creierul are oricum mecanisme sa detecteze obiecte sa nu te lovesti de ele. Deci obiectele din jur tot le-ai vedea. Doar ca vor avea alte intelesuri. Cat despre lucruri mai abstracte, nu le vei vedea. Daca ti se va da o carte cu litere prin ea, cel mai probabil nu vei vedea nicio litera acolo. Cel mult vei vedea niste pete de culoare.

Un exemplu care merge si in cazul nostru sunt limbile straine. Daca nu stii ce inseamna acele cuvinte, tot ce auzi sunt sunete. In momentul in care ajungi sa intelegi acele cuvinte, deja incepi sa ai si experiente constiente noi. Mai mult de atat, incepi sa auzi chiar sunete noi: "Aaa... acolo intre a si b era un c. Ce chestie. Nu-l auzeam deloc inainte."

Vriies a scris:

1. Nu creierul atribuie sens informaţiei!

Cine este creierul să atribuie sens informaţiei? Îl personifici cumva, este o entitate? Poate conştiinţa ar fi cea care sa atribuie sens informaţiei (sau mintea sau psihicul sau, mă rog, cum vrei să le numeşti) prin intermediul creierului şi nu creierul atribuie sens informaţiei. Deci exprimarea ta "Constiinta e ceea ce se intampla atunci cand creierul atribuie sens informatiei pe care o proceseaza", e ceva de genul "Constiinta e ceea ce se intampla atunci cand conştiinţa atribuie sens informatiei pe care o proceseaza", adică e una pleonastică.

2. Conştiinţa atribuie atat sens cât şi semnificaţie informaţiei procesate prin intermediul creierului. Între sens şi semnificaţie exisă totuşi o deosebire.

1. Creierul e calculatorul, deci el face toata treaba. "Constiinta" e sinonim cu "sens". Sunt unul si acelasi lucru. Expresia pleonastica tu o zici, nu eu. "Creierul e un mecanism generator de sens." e sinonim cu "Creierul e un mecanism generator de constiinta." Sunt 100% identice.

2. Care e diferenta dintre sens si semnificatie ?

Souls Destroyer a scris:

Revin dupa un an de framantari intelectuale in legatura cu constiinta si postez dezlegarea ultima a misterului:

Constiinta este semantica.

Practic constiinta si semantica sunt sinonime, sunt unul si acelasi lucru. Creierul este un calculator care lucreaza cu semantica, spre deosebire de calculatoarele obisnuite care lucreaza doar cu sintaxa. Daca vrei sa ai un calculator constient, fa-l sa inteleaga semantica.

Constiinta poate fi de mai multe feluri.

Constiinta temporara bazata pe interpretarea datelor venite de la cele cinci simturi .

Apoi exista constiintele simturilor.Numai astfel e posibil ca sa existe interactiune intre noi si ceea ce ni se infatiseaza.

Constiinta mintii guverneaza peste cele cinci simturi si le interpreteaza.

Adesea constiinta mintii este numita cel de-al saselea simt.

Ceea ce face ca tot acest proces sa aibe loc , sa se desfasoare , sa fie viu, contextul acestui proces , se numeste constiinta fundamentala a fiintei, baza fiintialitatii noastre.

Unele abordari vorbesc de o constiinta in plus , o constiinta de depositare a tuturor urmelor si impresiilor nascute din interactiunea noastra cu lumea in care traim , interactiune care in acest caz(pentru a porduce impresii si a lasa urme) trebuie sa se desfasoare prin intermediul constiintei mintii , constiinta ordinara , dualista care interepreteaza analizeaza si conceptualizeaza.

Se considera astfel ca aceste impresii. urme ale interactiunilor noastre cu lumea se depoziteaza si raman latente pana cand apar conditii propice manifestarii lor.

Daca constiinta (nu stim inca la care te referi) este sensul insasi , intelesul atribuit in urma procesarii informatiilor provenite de la simturi, ce se intampla cu constiinta cand sensul nascut pe baza perceptelor(de la perceptie) este absent?

Este constiinta absenta?

Daca imi vei raspunde " Pai e posibil sa existe momente in care sa nu fim constiinta?"

Eu iti voi raspunde: Da exista caci exista nenumarate modalitati de bypass a constiintei dualiste bazate pe interepretare si conceptualizare , bypass in constiinta fundamentala, baza fiintei noastre care este dincolo de inteles, sens dincolo de conceptualitate si care se odihneste in suprema stare de a fi , indivizibilitatea dintre puritatea primordiala si spontaneitatea perfecta.

Jnanadakini a scris:

Daca constiinta (nu stim inca la care te referi) este sensul insasi , intelesul atribuit in urma procesarii informatiilor provenite de la simturi, ce se intampla cu constiinta cand sensul nascut pe baza perceptelor(de la perceptie) este absent?

Este constiinta absenta?

Daca imi vei raspunde " Pai e posibil sa existe momente in care sa nu fim constiinta?"

Eu iti voi raspunde: Da exista caci exista nenumarate modalitati de bypass a constiintei dualiste bazate pe interepretare si conceptualizare , bypass in constiinta fundamentala, baza fiintei noastre care este dincolo de inteles, sens dincolo de conceptualitate si care se odihneste in suprema stare de a fi , indivizibilitatea dintre puritatea primordiala si spontaneitatea perfecta.

In primul rand, incearca sa nu mai folosesti cuvinte fitoase gen "puritate primordiala" sau "spontaneitate perfecta", etc. Constiinta e doar un fenomen generat de creier. N-are nimic mistic in ea. Nu e nimic dincolo de ea. E doar ceea ce avem cand suntem treji.

Spui ca nu stii la care constiinta ma refer. Constiinta e una singura si cuprinde totalitatea experientelor subiective, de orice fel ar fi acelea.

Cand sensul ce li se atribuie informatiilor venite de la simturi este absent, iti dispare simtul respectiv. Am vorbit si in urma cu cateva posturi despre blindsight. In acele cazuri informatiei luminoase nu i se mai atribuie sensul de culoare, prin urmare respectivele persoane nu mai vad culori. Prin urmare, poti sa spui sa nu mai vad deloc. Dar sensul de culoare nu e singurul ce se atribuie informatiei luminoase. Se mai atribuie sensuri de forma, pozitie, etc. Deci desi nu vei mai vedea culori, vei avea totusi ceva simtaminte ca in fata ta e un obiect si trebuie sa il ocolesti. Va parea ciudat ca stii ca e un obiect, desi nu il vezi. Dar "vazutul" e doar totalitatea sensurilor de culoare. Dar pe langa astea mai sunt si alte sensuri atribuite informatiei luminoase.

Souls Destroyer a scris:

Spui ca nu stii la care constiinta ma refer. Constiinta e una singura si cuprinde totalitatea experientelor subiective, de orice fel ar fi acelea.

Daca constiinta ar fi una singura nu am avea posibilitatea de a ne cunoaste constiinta fundamentala care este dincolo de constiinta dualista temporara de care vorbesti tu.

Cand sensul ce li se atribuie informatiilor venite de la simturi este absent, iti dispare simtul respectic.

Nu intelegi cum functioneaza constiinta mintii duale si constiintele simturilor.

Constiintele simturilor iau intotdeuna act de stimuli insa constiinta mintii dualiste poate fi suspendata de la interpretarea analizarea si conceptualizarea acelor stimuli.

Conceptualizarea acelor stimuli creaza perceptul si solidificarea expereintei.

Deci constiinta este cea care poate fi ssuspendata si nu simtul.

In primul rand, incearca sa nu mai folosesti cuvinte fitoase gen "puritate primordiala" sau "spontaneitate perfecta", etc. Constiinta e doar un fenomen generat de creier. N-are nimic mistic in ea. Nu e nimic dincolo de ea. E doar ceea ce avem cand suntem treji.

Acestia termeni nu sunt fitosi.

Este starea de a fi a fundamentului fiintei.

"Primordial" inseamna nepatat de fabricatiile si perceptiile constiintei dualiste la care te referi.Acest lucru nu-l poti intelege sau descoperi decat prin investigatie si aplicare a diverselor metode de suspendare sau dizolvare a acelei constiinte duale in ea insasi.

Spontaneitate se refera la libertatea perfecta a acelei baze a fiintei care se situeaza dincolo de constiinta duala la care faci referire.

Si sa vii aici sa spui ca exista doar o singura constiinta mi se pare cel putin hilar, aceasta insemnand mai ales faptul ca dai la o parte traditiile milenare care se specializeaza mai ales in a face distinctie intre constiinta fundamentala a fiintei si constiinta duala temprorara dependenta care tie ti-e atat de draga.

Jnanadakini a scris:

Nu intelegi cum functioneaza constiinta mintii duale si constiintele simturilor.

Constiintele simturilor iau intotdeuna act de stimuli insa constiinta mintii dualiste poate fi suspendata de la interpretarea analizarea si conceptualizarea acelor stimuli.

Conceptualizarea acelor stimuli creaza perceptul si solidificarea expereintei.

Deci constiinta este cea care poate fi ssuspendata si nu simtul.

Faptul ca lumina intra in ochi sau miscarea aerului ajunge la urechi, nu inseamna absolut nimic. Atata timp cat creierul nu atribuie niciun sens acestor informatii, nu vei vedea, nu vei auzi, nu vei avea nimic din ceea ce tu numesti "constiinta simturilor". Evident ca exista sensuri pe nivele. Mai intai sensul de culoare, apoi sensul de forma, apoi sensul de ce anume e obiectul respectiv, apoi sensul de la ce foloseste obiectul respectiv, si sensuri asa la infinit.

"Constiinta simturilor" de care zici tu e doar primul nivel de sens pe care creierul il atribuie celor mai de baza informatii. Pe urma continua sa atribuie sensuri cat traim si viata noastra devine din ce in ce mai complexa pentru ca generam mai multe sensuri. Constiinta noastra se dezvolta.

Souls Destroyer a scris:

Faptul ca lumina intra in ochi sau miscarea aerului ajunge la urechi, nu inseamna absolut nimic. Atata timp cat creierul nu atribuie niciun sens acestor informatii, nu vei vedea, nu vei auzi, nu vei avea nimic din ceea ce tu numesti "constiinta simturilor". Evident ca exista sensuri pe nivele. Mai intai sensul de culoare, apoi sensul de forma, apoi sensul de ce anume e obiectul respectiv, apoi sensul de la ce foloseste obiectul respectiv, si sensuri asa la infinit.

Nu sunt de acord.

Din nou amintesc ca exista metode si practici care susependa perceptele.

Daca acestea sunt suspendate nu mai exista o constiinta care sa se nasca deorece existenta ei este direct dependenta de existenta perceptelor.

"Constiinta simturilor" de care zici tu e doar primul nivel de sens pe care creierul il atribuie celor mai de baza informatii. Pe urma continua sa atribuie sensuri cat traim si viata noastra devine din ce in ce mai complexa pentru ca generam mai multe sensuri. Constiinta noastra se dezvolta.

Aceasta iarasi este eronat.

Constiintele simturilor(5 la numar)sunt independente de constiinta mintii care interpreteaza stimulul constientizat de catre un simt anume.

Constiinta mintii ofera (care este considerata regele care guverneaza peste cele cinci constiinte) sau impacheteaza sub forma de entitate unica ceea ce acestea culeg din interactiunea noastra cu lumea inconjruratoare.