Ce suntem cu adevarat

Abc2009ro a scris:

Pentru a intelege ceea ce voi incerca sa explic in continuare, e nevoie de a intelege mai intai ideile de baza:

1. Nu exista liber arbitru. Totul functioneaza pe baza legilor fizicii.

2. Dintr-un anumit punct de vedere, toate sunt iluzii.

3. Exista 3 tipuri de existenta: matematica, fizica, spirituala (constiinta).

4. Creierul e o masina de decodificat (simtit) sentimente. Comparatia asta am auzit-o de la cineva pe scientia.ro si mi s-a parut foarte utila.

5. Fenomenele macroscopice apar datorita felului de a functiona al lucrurilor la nivel microscopic/cuantic.

La ce concluzii putem ajunge combinand si dezvoltand ideile de mai sus ?

1. Nu exista liber arbitru. Totul functioneaza asa cum vrea Dumnezeu pentru ca numai El are liberul arbitru.Ce sunt legile fizice?Nu exista si legi matematice si chimice si etc.? :roll:

2. Din orice punct de vedere, toate sunt reale si sunt facute de Dumnezeu.Ce crezi tu ca este o iluzie si de ce crezi ca toate sunt iluzii? :roll:

3. Exista doar 2 tipuri de existenta:

a) ca suflet neintrupat.

b) ca suflet intrupat.

Ce intelegi tu prin cele 3 tipuri de existenta (presupuse de tine): matematica, fizica, spirituala (constiinta)? :roll:

4. Creierul este o parte a unui trup care nu poate face nimic daca nu este coordonat de un suflet specific acelui trup.Ce este sufletul si ce este trupul? :roll:

5. Fenomenele macroscopice si microscopice se datoreaza legilor impuse de Dumnezeu.Nimic nu poate exista fara voia lui Dumnezeu.NIHIL SINE DEO!

Iti voi raspunde cand il voi vedea pe Dumnezeu. Pana atunci te pup.

că noi nu existăm (ca ce?)și că toate

mentalica a scris:

că noi nu existăm (ca ce?)și că toate întrebările și acțiunile au fost scrise deja de niște legi, mi se pare un joc aiurea și fără logică. de ce ar exista ceva "prescris", "robotizat"? ar trebui sa aibe un scop, ca sa fie logic, dar nu mi se pare logic. apoi faptul că esti capabil, ca individ, sa constientizezi in diferite moduri propria-ti existenta, nu mi se pare o chestie prestabilita, ci mai degraba liber arbitru, chiar daca tu zici ca si liberul arbitru e prestabilit. nu stiu sa argumentez aiciș 1-0 pentru tine. si mai e o chestie... cand te gandesti la tine, în ”sinea ta”, din instinct te consideri/te simti o/un ceva, un Tu; nu te gandesti la tine ca la o serie de reactii chimice si fizice. asta cum o explici? si nu cred ca e vorba de influenta societatii; nu cred ca societatea sau ceea ce ne inconjoara ar putea sa ne "invete" instincte...

1. Noi existam pentru ca Existenta/Ralitatea este un sistem logic. Noi suntem parte din acea logica. Era absolut necesar ca noi sa existam, altfel Realitatea ar fi avut erori, nu ar fi fost consistenta. E ceva de genul: 3 trebuie sa existe dupa 2, altfel 4 n-ar mai avea sens. Pur si simplu numeri 1 2 3 4 5... si nu 1 2 4 5... Asa este logic, si orice ai face n-ai cum sa schimbi aceasta logica. Si nu, nu trebuie sa aiba niciun scop. E ca si cum ai zice ca 3 are un scop, altfel de ce sa existe ? Nu, nu are niciun scop. Pur si simplu exista. Destinul nostru e deja scris intr-un mod similar cum 3 vine dupa 2, dar la un nivel mult mai complex.

2. Te constientizezi pe tine insuti pentru ca in creier exista structuri care se ocupa tocmai cu lucrul asta. Cea mai clara evidenta a faptului ca nu exista liber arbitru e sa reflectezi putin la de unde iti vin gandurile. Te-ai gandit de exemplu sa mananci o amandina. Te-ai gandit TU la asta ? In niciun caz. Gandul asta a venit de "nicaieri" in mintea ta. Defapt nu de nicaieri, ci din structurile si amintirile din creier. Pe baza algoritmilor pe care ii contine, creierul tau a analizat niste date si a ajuns la concluzia ca ar merge o prajitura. Iar rezultatul acestei analize inconstiente ti-a fost furnizat sub forma unui gand constient.

3. Cand te uit la un film pe monitor, sa zicem, te gandesti la personaje, locuri, actiune, nu te gandesti la pixelii monitorului. Ideea e ca lucrurile nu sunt ceea ce par la prima vedere. Ele sunt formate din parti mai mici care functionand in anumite moduri, determina functionarea sistemului complex. Poate ca vezi pe ecran super eroi ce se bat cu fortele raului, dar daca te uiti mai aproape, vei vedea doar pixeli ce lumineaza la diferite intensitati. Asa si in cazul nostru. Om avea noi simturi, sentimente, etc, dar toate astea functioneaza pe baza reactiilor chimice. Si la fel ca atunci cand te uiti la film, vezi eroul si nu pixelii, la fel si cand iubesti pe cineva, simti sentimentul si nu reactiile chimice.

Finnian a scris:

Am vrut sa spun analogie, pardon - la sase fara ceva ori e foarte devreme ori foarte tarziu.

In rest imi mentin punctul de vedere.

Abc2009ro a scris:

Raspunsul e simplu: Eu nu exist. In ambele cazuri e doar vorba de anumite reactii chimice. Are loc in creier reactia de a imi placea fotbalul, ma duc si ma uit la fotbal si zic ca ala sunt eu, pasionatul de fotbal. Dispare reactia fotbalului, atunci ala sunt eu, cel de uraste fotbalul. Deci practic, eu nu sunt deloc. Sunt doar reactiile.

Ceea ce definim noi ca am fi noi, sunt acele reactii care au loc pe perioade mai lungi de timp. Astea ne creeaza noua o imagine stabila despre noi insine: eu sunt ala de ii place fizica. Dar asta e doar pentru ca de vreo 15 ani se tot intampla aceleasi reactii. Dar oricand se pot schimba, si eu sa fiu ala de e majoreta.

Dupa logica asta, daca nu vezi un om zece ani, poate uiti si ca exista. Notiunea de ''dor'' ar fi un cuvant absurd daca fiinta cuiva s-ar limita la reactii fata de realitatea cu care interactioneaza direct la un moment dat.

Gandeste-te ca au existat regimuri totalitare in anumite tari, care au interzis traditii, practici, credinte etc, poate chiar si cateva zici de ani. Asta inseamna ca stimulul ori a disparut pentru multe lume, ori a trecut underground, devenind mai greu de accesat. Aplicarea rationamentului tau ar fi insemnat ca acele elemente ale persoanlitatii unora sa dispara complet (credinta in Dumnezeu de exemplu, in statele care au interzis-o oficial). Asta nu s-a inatmplat, continuitatea find asigurata nu numai in lipsa stimulilor directi (practicilor religioase) dar chiar sub amentintarea repercusiunilor.

Abc2009ro a scris:

Cea mai clara evidenta a faptului ca nu exista liber arbitru e sa reflectezi putin la de unde iti vin gandurile. Te-ai gandit de exemplu sa mananci o amandina. Te-ai gandit TU la asta ? In niciun caz. Gandul asta a venit de "nicaieri" in mintea ta. Defapt nu de nicaieri, ci din structurile si amintirile din creier. Pe baza algoritmilor pe care ii contine, creierul tau a analizat niste date si a ajuns la concluzia ca ar merge o prajitura. Iar rezultatul acestei analize inconstiente ti-a fost furnizat sub forma unui gand constient.

Asta nu e chiar asa. Imboldul de a manca sau bea ceva este fiziologic dar nu pleaca neaparat din creier ci poate pleca dintr-o deficienta in organism, de anumite substante. Corpul uman e un mecanism foarte complex. Imboldul de a manca o prajitura poate avea mai multe cauze, de la nevoia de zahar pana la stimuli vizuali (vezi o reclama), imaginatie (citesti o reteta si iti inchipui cum ar iesi) sau amintiri.In orice caz, mi se pare nepotrivit sa simplificam mecanismele psihologice ale omului intr-atat incat sa ducem totul la nivelul cel mai de jos, al filozofiei porcului cum s-ar zice, adica al satisfacerii nevoilor de baza. Gandurile si dorintele unei pesoane sunt atat de variate incat nu pot fi bagate in aceeasi categorie.

Gandurile provenite din nevoi fiziologice (sau din dorinte care ar duce la satisfactii fiziologice) au fost studiate si s-a ajuns deja la radacina lor; sunt mecanisme deja intelese. Ori tu incerci sa aplici aceeasi logica gandirii metafizice sau sentimentelor, care dintotdeauna au parut sa aiba o componenta inexplicabila.

Abc2009ro a scris:

Om avea noi simturi, sentimente, etc, dar toate astea functioneaza pe baza reactiilor chimice. Si la fel ca atunci cand te uiti la film, vezi eroul si nu pixelii, la fel si cand iubesti pe cineva, simti sentimentul si nu reactiile chimice.

Reactiile chimice din creier, ca raspuns la anumiti stimuli, pot influenta unrmatoarele:

- dispozitia (vesel, calm, iritabil, agresiv, vorbaret, tacut etc);

- nivelul energiei;

- apetitul (de orice fel);

- ritmul gandirii

- prudenta (cand bei de pilda esti uneori prea sincer);

ETC.

Toate astea isi pot pune amprenta asupra comportamentului, atitudinilor de moment si modului in care percepi anumite sentimente la un moment dat.

Ele nu pot crea, de la 0, sentimente, asa cum nu le pot elimina; le pot doar suprima temporar.

Pentru ca reactiile sunt finite ca si durata si prin urmare efectul lor e trecator, in vreme ce sentimentele fac parte din structura noastra interioara, care precede si urmeaza acele reactii, dupa cum e prezenta si in timpul lor,chiar daca se face simtita mai putin.

Iti dau ca exemplu graitor efectul unor substante asupra creierului (alcool, droguri, pastile prescrise de psihiatri etc). Ele produc reactii chimice temporare, dupa care perceptia asupra realitatii revine la normal - de obicei ea se mentine si pe durata acestor reactii, daca substantele nu sunt foarte puternice.

Sentimentele nu pot fi create nici macar printr-un efort repetat de vointa, d-apoi arbitrar, de niste reactii chimice.

Anumite lucruri deseori confundate cu sentimentele pot avea intr-adevar cauze hormonale - dorinta sexuala de pilda, confundata cu iubirea. Insa repet ca astea sunt doar confuzii.

Ideea mea de baza este ca trebuie facuta diferenta intre starile trecatoare si cele durabile.

Un sentiment se poate mentine viu in absenta completa a stimulilor, pe o perioada nedeterminata sau pentru totdeauna - iubirea pentru un om care nu mai e langa tine, de pilda. Daca spui ca reactiile sunt generate la nesfarsit de amintiri, te invit sa aprinzi un foc cu amintirea unui chibrit. Amintirile genereaza dispozitii care trec, nu sentimente.

Abc2009ro a scris:

Iti voi raspunde cand il voi vedea pe Dumnezeu. Pana atunci te pup.

Abc2009ro a scris:

si de ce nu se poate "logic" sa fie 1 2 4 5 etc? si 3 are un scop, ca si celelalte cifre si numere: sa stii/sa ai cu ce sa calculezi cati bani cheltui cand te duci la piata. totul tre' sa aiba un scop. asa e "logic". :think:

Ce suntem?unii dintre noi sunt oameni dornici de cunoastere de a experimenta viata si de a gasi raspunsuri la intrebari existentiale....altii sunt doar niste oite foarte usor manipulabile si care trec prin viata ca gasca prin balta.....

GeoFiloRo a scris:

Nici Schopenhauer nu poate gasi leacul pentru ignoranta lui ;)

Cat pentru restul, poate stiti ca in functie de aria corticala lezata din creier, omul respectiv pierde abilitati. Daca e lezat o aria de asociatie ( sa zicem intre vaz si simt tactic) acel om nu va putea recunoaste un corp dupa pipait. Si exemplele sunt numeroase. E afectat cortexul prefrontal, devine schizofren, pierde coerenta personalitatii. Si orice e fizilogic, pleaca din creier, deficientele respective sunt anuntate catre creier, el ia toate deciziile ! Iar creierul e o masina foarte complexa. Voi stabiliti daca exista sau nu liber arbitru, pentru mine asta nu e important.

Sunt un suflet intr-un trup cu minte si inima.