Adevar in minciuna

heidy_2005 a scris:

Cum ar fi daca ai afla acum ca cei pe care i-ai respectat si i-ai iubit toata viata ta, nu sunt de fapt parintii tai? Ce-ai face daca ai afla ca viata ta a fost o minciuna pana in prezent?

Mi-as dori sa-i cunosc si pe cei reali. Dar nu cu orice pret. As considera drept parinti pe cei care m-au crescut. Este mult mai mare efortul de a creste pe cineva, a-i asigura educatia si viitorul decit de a-l "produce" pur si simplu. Iar daca parintii biologici nu mai exista n-as face mare lucru, eventual as putea obtine cu efort demn de-o cauza mai buna niscai documente, fotografii si adrese de rude care habar n-au ca exist.

heidy_2005 a scris:

Si sincer nu mi se pare normal. ;)

Ce anume nu ti se pare normal?

ariana2006 a scris:

Ce anume nu ti se pare normal?

Ca fata respectiva nu stia ca a fost adoptata...

Da, probabil ca nu e foarte "normal", dar asa au simtit parintii ei ca e mai bine. In plus, din cate stiu, dupa adoptie acei oameni au rupt legatura cu cei care ar fi putut sa ii spuna adevarul fiicei lor.

Mai stiu o familie care acum 2 ani au luat o fetita de la orfelinat. Acum are 3 ani si inca nu s-au gandit daca ii vor zice sau nu adevarul. Sau CAND ii vor zice. Dar intre timp are grija altcineva (nu se stie cine) sa ii spuna copilului. Si asta nu face decat sa raneasca intreaga familie.

heidy_2005 a scris:

Cum ar fi daca ai afla acum ca cei pe care i-ai respectat si i-ai iubit toata viata ta, nu sunt de fapt parintii tai? Ce-ai face daca ai afla ca viata ta a fost o minciuna pana in prezent?

pentru ca

ariana2006 a scris:

Parinti iti sunt cei care te-au crescut.

heidy_2005 a scris:

N-ai de unde sti pana nu-i cunosti pe cei biologici. Poate merita o sansa si aceia...

heidy_2005 a scris:

Nu le cunosti motivele pentru care te-au dat spre adoptie. Nu judeca ceva ce nu cunosti..mai ales ca sunt sange din sangele tau.

heidy_2005 a scris:

Nu exista scuza pentru a intarzia adevarul...parerea mea. Cu cat e spus mai devreme, cu atat este mai bine.

cand afla un copil care este cu adevarat starea materiala a parintilor? cand este momentul sa constientizeze sacrificiile pe care le fac parintii ca sa ii asigure cate o distractie...?

heidy_2005 a scris:

Da, dar gandeste-te ca nu e corect asa. Eu una as face urat de tot daca mi-ar spune acum si nu mi-a spus mai demult. ;)

la intrebarile de mai sus, cum ai raspuns?

ariana2006 a scris:

Parinti iti sunt cei care te-au crescut.

perfect de acord!

heidy_2005 a scris:

Ca fata respectiva nu stia ca a fost adoptata...

Subiect aprins,vad.

Mama fetei a argumentat gestul spunand ca i-a fost teama sa nu-si dezamageasca copilul si ca nu era suficient de pregatita sa afle adevarul. ;)

Daca as fi avut o viata zbuciumata, probabil ca as fi fost furioasa, as fi considerat ca mi s-a facut o nedrepateate, ceva de genul asta. CRED Dar la momentul unde sunt acum, probabil ca le-as saruta mana si le-as multumi. Normal, as fi curioasa sa stiu de unde ma trag si sa aflu alte povesti ... Ce bine ca nu este cazul.. ;)

mirela83 a scris:

Subiect aprins,vad.

Mama fetei a argumentat gestul spunand ca i-a fost teama sa nu-si dezamageasca copilul si ca nu era suficient de pregatita sa afle adevarul. ;)

Si poti s-o condamni? Eu nu pot. Si daca fata s-a calmat si s-a intors acasa, poate e o dovada in plus ca a procedat corect. E suficient de mare sa judece singura cine ii sunt adevaratii parinti.

S-ar putea sa ma insel foarte tare in afirmatiile care urmeaza, dar incerc sa fac un exercitiu de.... psihologie empirica, sa-i spunem asa.

Cum se simte un copil care afla, pe la 7-8 ani, sa spunem, ca este adoptat?

Ca el de fapt nu are o 'mama' si un 'tata' cum au ceilalti copii de varsta sa. Si poate se intreaba de ce. De ce nu l-a vrut nimeni, ca poate nu era destul de bun. Sau sta si se gandeste ca parintii lui (cei adoptivi, ma refer) nu sunt la fel de buni ca ai altora, tocmai pentru ca nu sunt ai lui de-adevaratelea. Ca si cum ghiozdanul bestial pentru care a fost admirat de colegi, de fapt nu este al lui, ci l-a luat cu imprumut de la un var.

In plus, daca afla copilul, probabil ca afla si "gasca" - colegii, prietenii, vecinii. Cred ca se stie cat de cruzi pot fi copiii, chiar fara sa vrea.

Probabil ca la orice varsta afla ca este adoptat, va dori sa se 'regaseasca', sa afla cine este, cine ii sunt parintii. Dar cred ca este necesara o oarecare maturitate in gandire pentru a putea face fata unor asemenea intrebari fara sa o ia razna sau fara sa il marcheze poate pe viata.