Început de heidy, Vin 17 feb 2006 · 107 răspunsuri · 24.948 vizualizări
ariana2006 a scris:Parinti iti sunt cei care te-au crescut.
Asa este.Parinti nu sunt cei care dau viata ci cei care au grja de copil si`l cresc.In aceste cazuri de adoptie parintii sunt obligati din pct de vedere moral sa`i spuna adevarul copilului pt ca are dreptul sa stie.In cazul in care parintii aleg sa`i ascunda adevarul copilului acesta isi va pierde incredererea in ei.
deea_s a scris:Asa este.Parinti nu sunt cei care dau viata ci cei care au grja de copil si`l cresc.In aceste cazuri de adoptie parintii sunt obligati din pct de vedere moral sa`i spuna adevarul copilului pt ca are dreptul sa stie.In cazul in care parintii aleg sa`i ascunda adevarul copilului acesta isi va pierde incredererea in ei.
Din punct de vedere moral, parintii adoptivii pot fi obligati sa spuna adevarul, dar din punct de vedere uman, nu-i pot condamna ca n-au avut puterea sau curajul sa o faca. E omenesc sa te temi de reactia copilului la aflarea unei astfel de vesti. Si nu doar de teama ca nu te va mai privi la fel, dar si pentru el. Ca parinte te gandesti la copil in primul rand si nici un moment nu pare potrivit. Acum e prea mic, acum trece in gimnaziala si are deja de suportat o schimbare, acum are capacitatea, e prea stresat, acum are bac-ul s.a.m.d. Si apoi, e la fel de omenesc si putinul egoism exprimat prin dorinta de ramane pentru totdeauna adevaratii parinti, ca si tema de a nu fi indepartati de copil. Sincer, nu pot spune ca ii condamn. Nu e o situatie usoara
micalutza a scris:Ca parinte te gandesti la copil in primul rand si nici un moment nu pare potrivit. Acum e prea mic, acum trece in gimnaziala si are deja de suportat o schimbare, acum are capacitatea, e prea stresat, acum are bac-ul s.a.m.d.
Nu exista scuza pentru a intarzia adevarul...parerea mea. Cu cat e spus mai devreme, cu atat este mai bine.
heidy_2005 a scris:Nu exista scuza pentru a intarzia adevarul...parerea mea. Cu cat e spus mai devreme, cu atat este mai bine.
Eu nu spun ca e sau nu o scuza. Spun doar ca eu nu ii condamn. Crezi ca e mai bine intradevar, sa-i spui cand inca nu s-a format? Sa-l dezechilibrezi total? De unde stii cum reactioneaza si ce urmari are asupra evolutiei lui? E greu sa judeci fara sa fii in situatia lor.
Da, dar gandeste-te ca nu e corect asa. Eu una as face urat de tot daca mi-ar spune acum si nu mi-a spus mai demult. :roll:
heidy_2005 a scris:Da, dar gandeste-te ca nu e corect asa. Eu una as face urat de tot daca mi-ar spune acum si nu mi-a spus mai demult. :roll:
Si cu ce te-ar fi ajutat sa stii mai devreme? Poate ti-ar fi facut mai mult rau. Nu e vina lor ca parintii biologici l-au abandonat, e incorect sa plateasca ei pentru asta. Indifernt ce decizie ar lua, sincer, eu nu i-as putea condamna.
heidy_2005 a scris:Cum ar fi daca ai afla acum ca cei pe care i-ai respectat si i-ai iubit toata viata ta, nu sunt de fapt parintii tai? Ce-ai face daca ai afla ca viata ta a fost o minciuna pana in prezent?
Cand am citit topicu mi-am adus aminte de o f buna amica care a descoperit la 17 ani ca era adoptata.
Pe moment a avut un soc,a stat pe la noi vreo luna pana cand mama a avut o discutie f serioasa cu ea si am ajutat-o sa afle cine era mama ei adevarata.Intr-un final ne-a multumit si s-a intors acasa si i-a multumit lui Dzeu ce parinti deosebiti are.
Si-a dat seama ca ar fi putut trai in orfelinat si viata ei ar fi putut fi mult mai rea.
Bine zici Ariana :roll:
mirela83 a scris:Cand am citit topicu mi-am adus aminte de o f buna amica care a descoperit la 17 ani ca era adoptata.Pe moment a avut un soc,a stat pe la noi vreo luna pana cand mama a avut o discutie f serioasa cu ea si am ajutat-o sa afle cine era mama ei adevarata.Intr-un final ne-a multumit si s-a intors acasa si i-a multumit lui Dzeu ce parinti deosebiti are.
Si-a dat seama ca ar fi putut trai in orfelinat si viata ei ar fi putut fi mult mai rea.
Bine zici Ariana :roll:
Eu stiu ca asa este, dar sincer daca as fi fost in aceasta situatie, m-as fi infuriat tare daca ar fi taraganat atat sa-mi spuna adevarul..
Cred ca unui copil adoptat ar tb sa ii spui ori de la inceput, cand e mic si probabil ca nu realizeaza ceea ce i se spune si cu timpul se obisnuieste cu ideea, ori atunci cand poate "macera" informatia, asa cum s-a intamplat cu prietena Mirelei. Stiu si eu un caz asemanator: dupa moartea parintilor adoptivi, o tanara este vizitata de mama biologica. Fata nu avea habar de existenta acesteia si nici de faptul ca fusese infiata. In momentul in care acea straina i-a spus ca este mama ei, fata i-a raspuns ca singura mama pe care a cunoscut-o este moarta si o roaga respectuos sa plece de le usa ei si sa nu o mai deranjeze niciodata.
ariana2006 a scris:Stiu si eu un caz asemanator: dupa moartea parintilor adoptivi, o tanara este vizitata de mama biologica. Fata nu avea habar de existenta acesteia si nici de faptul ca fusese infiata. In momentul in care acea straina i-a spus ca este mama ei, fata i-a raspuns ca singura mama pe care a cunoscut-o este moarta si o roaga respectuos sa plece de le usa ei si sa nu o mai deranjeze niciodata.
Si sincer nu mi se pare normal. :roll: