mortua_est a scris:Nu mi se aplica mie. :) Apoi daca m-as uita in oglinda dupa cum spui tu - as vedea numai oameni treji cu mintea lucida, dar asa vad doar oameni eronati.
Sa inteleg ca tu ai mintea lucida permanent si din toate punctele de vedere, pe cand ceilalti sunt mereu intr-o eroare absoluta. Cam multe superlative aici :) .
"Furia asta razboinica" (dupa cum o numesti tu) e mai mult o lupta pentru adevar si dreptate. Nu mai postati in haine de sfinti ca nu sunteti... Sfant e cel care apara viata reala si adevarul - nu cel ce iubeste o "viata" care nu e nici dincolo de univers...
Nu, este deseori o dorinta de afirmare si de a forma gasti, a noastra si a lor. Doar usor mai elevata la unii oameni decat ce se intampla pe stadioane, dar plecand de la acelasi mecanism. Lupta pentru adevar si dreptate o duci cu un pericol real, cu o amenintare, nu cu o religie care isi da ultimele suflari in lume.
Din moment ce se cred alesii domnului, desigur ca trebuie sa fie modele pentru toti. Iisus asta a facut... Ei trebuie sa se ghideze dupa un model obiectiv care sa fie bun pentru toata lumea indiferent de orientarea lor religioasa.
Te mai intreb odata - ce sa aplice in a fi modele de moralitate pentru toti? Principiile cui? Ale unei societati predominant religioase sau ateiste? Ce este moralitatea astazi, cand totul e rtelativ? Ce este pentru tine si ce principii ai vrea ca ei sa aplice?
Un model trebuie sa fie urmat, ca de asta e model, exemplu. Trebuie sa fie recunoscut inatai si apoi urmat. Cam cati atei inversunati, ca tine de pilda, ar analiza comportmanetul unui credincios cu obiectivitate, asa incat acela sa le poata deveni vreodata model intr-un sens sau altul? Stii ce cred eu? Intrebare retorica, fireste ca nu stii.
Ca relatia dintre cauza si efect, vis-a-vis de subiectul topicului, este invers in logica si intentia ta decat vrei sa faci sa para. Si anume, nu iti pui problema de a lua vreodata in considerare un credincios drept model de comportament si moralitate, pentru ca recunoaste, relatia ta cu el ar fi tot una de dispute acerbe. Vrei pur si simplu sa demonstrezi invaliditatea credintei si pentru asta te folosesti de exemplul ''nu sunt exemple pentru restul, desi ar trebui''. Ipoteza ca ei sa fie modele iar tu sa constientizezi si sa urmezi acele modele, lasand prin asta la o parte contradictia dintre credinta si ateism, oricum e falsa, eu cel putin nu o cred.
Cauza, cum apare pe topicul tau, este presupusa lipsa a moralitatii, iar efectul este invalidarea credintei. Cauza trebuie sa vina inaintea efectului. Adevarata cauza este insa dorinta ta de a invalida ideea de credinta, iar cauza invocata nu este decat un pretext gasit ulterior, adica efectul acestei dorinte. Deci invers. :)
Un credincios trebuie sa fie un exemplul pentru noi toti pentru ca el se vrea a fi alesul domnului. Ce-ar fi sa-l fi vazut pe Iisus aruncand cu pietre in pacatosi?! Se mai putea el numi fiul lui Dumnezeu?!
Nu ai inteles. Tu nu interactionezi cu sfinti in viata de zi cu zi, ci cu oameni care au problemele lor si incearca sa isi depaseasca propria conditie spirituala. Asta e o lupta dusa zilnic cu gunoiul din propria persoana si cu cel venit din afara de la altii. Lupta include caderi, ridicari, momente de neatentie, inversunari samd. Tu ceri perfectiunea de la niste oameni imperfecti (ca si tine) intr-o lume imperfecta. Poti macar sa o atingi de dragul concurentei? Poti sa fii tu exemplul care sa ii puna la respect? :)
Pentru ca sunt constient ca nu mai urmeaza nimic dupa moarte si eu vreau eternitate fizica.
Bun, deci pana la urma viata ta e dominata de un vis, cel al eternitatii fizice, care stii ca e imposibil, deci ironia soartei face ca tu sa iti irosesti clipe nepretuite din viata (mai ales ca nu crezi ca urmeaza altceva) staruind in acest vis imposibil. Care era faza cu astia care viseaza cai verzi pe pereti...? :think: Nu te critic pentru ca visezi ci iti atrag atentia ca, chiar daca ar fi credinta unora doar un vis, si ei ar avea dreptul la al lor asa cum ai tu dreptul la al tau, desi nu este realizabil.
