Comportament "model" de credincios

Imi amintesc de o intamplare din liceu... M-am dus acasa la profa de religie cu cateva foi ca sa-i demonstrez argumentat inexistenta divinitatii... Cand m-a vazut era putin socata pentru ca anticipase cam care era intentia mea... I-am dezvaluit scopul. Atunci ea mi-a spus sa las foile de-o parte si daca sunt destept - sa-i demonstrez fara acele foi. Am facut dupa cum a spus ea si i-am demonstrat cu ceea ce stiam eu mai bine din cultura mea generala... Apoi ea a acceptat ca fiind adevarate cele spuse de mine - a tacut cateva zeci de secunde - dupa care a inceput sa tipe la mine de parca era posedata ca si cum i-as fi facut nu stiu ce rau ca i-am aratat realitatea...

De-a lungul anilor am cunoscut credinciosi care ii vad pe atei ca pe niste oameni jegosi, ordinari, pacatosi, prosti, si cum ne mai spun ei... Chiar ieri discutam cu un asa zis amic crestin de pe mess care m-a facut dus cu pluta cand am incercat sa-i demonstrez ca sufletul nostru e creierul - de parca ceea ce credea el era adevarul universal, iar ceea ce stiam eu era un nonsens (dupa cum mi-a spus si el).

Am cunoscut credinciosi care se cred mari iluminati chiar aici pe forum, dar care cand cineva le spune un adevar care nu le convine (adica altceva de ceea ce cred ei) incep sa injure si sa dracuiasca dand afara de "sfintenie".

Recunosc totusi ca sunt si atei fanatici care ii ranesc pe credinciosi, dar comparativ cu cei credinciosi ateii nu au niciun dumnezeu... Nu la fel se poate spune si despre credinciosi care se cred fiii lui Dumnezeu si care ar trebui sa fie modele pentru societate...

Deci ce ziceati despre cei credinciosi?! Ca sunt alesii domnului?! Mai ganditi-va...

Chiar nu ai gasit nici un topic unde sa expui ideile astea? Din cat de mare e aria de religie?

mortua_est a scris:

Deci ce ziceati despre cei credinciosi?! Ca sunt alesii domnului?! Mai ganditi-va...

Vezi tu, unii "credinciosi" au inteles putin gresit sfatul lui Dumnezeu de a a asculta de El.

Sunt credinciosi printre credinciosi si atei printre atei; toti avem in comun faptul de a fi imperfecti, adica tendinta de a gresi, a judeca si a ne atribui roluri care nu ni se cuvin (aici ma refer la acele persoane care isi permit sa ii condamne pe altii doar pentru ca nu cred in aceleasi lucruri).

Daca respectul pentru ceea ce ne inconjoara ar fi mai mare, lumea ar fi un loc mai bun, dar...

S-a cam dus si din Romania trendul asta cu ateismul. Era mai misto, mai ales in perioada 2000-2010, sa te declari ateu in fata anturajului, ca sa pari mai destupat la minte, sau in fata profului de religie din liceu, ca sa pari un caracter mai rebel.

mortua_est a scris:

comparativ cu cei credinciosi ateii nu au niciun dumnezeu...

Toată lumea crede

chiar si ateii cred in d-zeu,cred in inexistenta lui...tot credinta este...

mortua_est a scris:

Din ce spui tu, inteleg ca ateii au dreptul sa faca orice, pentru ca sunt atei, dar credinciosii nu, pentru ca sunt credinciosi. Nu ti se pare ca pleci de la o inegalitate evidenta? Ca-i consideri pe credinciosi niste limitati si le bagi in fata asa zisele limite? Liberul arbitru este acelasi pentru toti, si pentru atei, si pentru credinciosi. Este adevarat ca am vazut si eu oameni credinciosi care dupa multe atacuri ale ateilor au clacat si n-au mai tinut cont de eticheta. Dar hai sa privim asta din punctul tau de vedere.Un credincios, clacand, il face de ras pe cineva inexistent, dar tu daca clachezi te faci de ras pe tine insuti. Ca sa masauram cu masura ta. Acum pisica e la tine-n ograda, si sa nu-mi spui ca ateii nu clacheaza.

mortua_est a scris:

Imi amintesc de o intamplare din liceu... M-am dus acasa la profa de religie cu cateva foi ca sa-i demonstrez argumentat inexistenta divinitatii... Cand m-a vazut era putin socata pentru ca anticipase cam care era intentia mea... I-am dezvaluit scopul. Atunci ea mi-a spus sa las foile de-o parte si daca sunt destept - sa-i demonstrez fara acele foi. Am facut dupa cum a spus ea si i-am demonstrat cu ceea ce stiam eu mai bine din cultura mea generala... Apoi ea a acceptat ca fiind adevarate cele spuse de mine - a tacut cateva zeci de secunde - dupa care a inceput sa tipe la mine de parca era posedata ca si cum i-as fi facut nu stiu ce rau ca i-am aratat realitatea...

De-a lungul anilor am cunoscut credinciosi care ii vad pe atei ca pe niste oameni jegosi, ordinari, pacatosi, prosti, si cum ne mai spun ei... Chiar ieri discutam cu un asa zis amic crestin de pe mess care m-a facut dus cu pluta cand am incercat sa-i demonstrez ca sufletul nostru e creierul - de parca ceea ce credea el era adevarul universal, iar ceea ce stiam eu era un nonsens (dupa cum mi-a spus si el).

Am cunoscut credinciosi care se cred mari iluminati chiar aici pe forum, dar care cand cineva le spune un adevar care nu le convine (adica altceva de ceea ce cred ei) incep sa injure si sa dracuiasca dand afara de "sfintenie".

Recunosc totusi ca sunt si atei fanatici care ii ranesc pe credinciosi, dar comparativ cu cei credinciosi ateii nu au niciun dumnezeu... Nu la fel se poate spune si despre credinciosi care se cred fiii lui Dumnezeu si care ar trebui sa fie modele pentru societate...

Deci ce ziceati despre cei credinciosi?! Ca sunt alesii domnului?! Mai ganditi-va...

Eu am fost si maxim credincios dar si maxim ateu, nu am fost cu nimic mai bun decat acum, nici atunci cand eram credincios, nici atunci cand eram ateu, erau doar aparente, regret insa ca acuma nu am reusit inca sa mai dobandesc acea uriasa incredintare in ceea ce fac, pe cat era ea de mare atunci, nu de alta dar, incredintarea iti da determinarea ce te motiveaza complet fiintial in actiunile tale, astfel incat sa reusesti.

Ceea ce conteaza, e cunoasterea cat mai profunda a tuturor alternativelor si a tuturor starilor fiintiale, astfel incat, in cunostinta de cauza fiind, sa alegem ceea ce ne reprezinta atat in relatia cu noi insine, cat si in relatia cu ceilalti.

Daca nu cunostem efectul pe care atitudinea noastra o poate avea asupra celorlalti si asupra noastra, nu avem cum sa ne formam propriul cod etic necesar, poate deaia experimentam viata, ca sa ne formam fiinte superioare, sau poate nu, orice e posibil.

Desigur, ca si credincios, te crezi permanent in fata lui dumnezeu si ar trebui sa tinzi ca viata ta sa fie o rugaciune, mai e si frica de canonul ce ti-l poate aplica duhovnicul la spovedanie daca nu ai o conduita conforma cu cerintele crestine (eu eram crestin ortodox).

Aseneth a scris:

Din ce spui tu, inteleg ca ateii au dreptul sa faca orice, pentru ca sunt atei, dar credinciosii nu, pentru ca sunt credinciosi.

Să spunem drept, asta cam aşa e. :)

Aşa e scris

Poate nu orice ateu e patimas :)