Copii proprietari de parinti.

Daca puneai patent pe titlu, cred si io

Athmy a scris:

Daca puneai patent pe titlu, cred si io

Ferice de oamenii rai care au facut copii, ca are cine-i ingriji o viata. Pe parinti trebuie sa ti-i accepti asa cum ti i-a dat D-zeu, spunea odata un mare intelept al forumului, unul care a studiat 15 ani psihologia ca sa-si cunoasca parintii, si in final tot ca ei a ajuns.

Candva, voi patenta Rautatea Neamului Romanesc. Un neam de vampiri.

E un cerc vicios. Toti parintii ( cu exceptii mici spre nesemnificative) au pretentia ca progeniturile sa se comporte ca adulti dupa o anumita varsta, dar ei continua sa-i trateze ca pe niste copii. Culmea e ca cei care isi trateaza copii mari( actual adulti) ca pe niste copii sunt chiar parintii care sunt revoltati de faptul ca tinerii lor de peste 20 ( chiar 30 si am intalnit cazuri de 40) de ani se comporta ca niste copii. Oricat de intelept, educat, echilibrat ai fi, este foarte greu sa iti mentii comportamentul de adult cand parintele tau se comporta cu tine de parca ai fi copil, ba chiar el personal se comporta ca un copil in marea majoritate a timpului. La un moment dat devine umilitor sa ti se bage mereu in fata : " tu vei fi tot timpul un copil pentru mine" cand au o doleanta dar cand e vorba de drepturi nu mai suntem copii, suntem adulti. Ar trebui stabilite niste limite, de preferinta din frageda copilarie, cum spunea harald, dar si mai tarziu e bine decat niciodata.

_Undying_ a scris:

Ferice de oamenii rai care au facut copii, ca are cine-i ingriji o viata. Pe parinti trebuie sa ti-i accepti asa cum ti i-a dat D-zeu, spunea odata un mare intelept al forumului, unul care a studiat 15 ani psihologia ca sa-si cunoasca parintii, si in final tot ca ei a ajuns.

Candva, voi patenta Rautatea Neamului Romanesc. Un neam de vampiri.

Tre' sa-mi faci si mie cunostinta cu dealerul tau.

Olivier Dzidzi a scris:

Tre' sa-mi faci si mie cunostinta cu dealerul tau.

Lilly. Am card la ei, primesc gratis drogul.

Desigur, a fost o gluma.

mița a scris:

Ce crezi ca`i determina sa gandeasca asa?

Tot de la parinte vine dar pe doua cai.

Odata pt ca ani la rind parintele il rasfata, ii dedica tot timpul si-i impuie capul ca totul e pt el. Pe de alta parte , acel parinte are la rindul lui o mentalitate perdanta despre oameni, inclusiv cei apropiati,care o insufla copilului.

O mentalitate gen oricum nimeni nu te respecta deci n-are rost sa ii respecti nici tu,

nimeni nu iti vrea binele, toti profita de tine, deci e ok ca si tu sa profiti de altii si sa-ti vezi interesele tale etc.

Frustrarile parintelui si esecul lui , transmis in acest fel, chiar daca parintele vrea o demonstratie de superioritate," doar eu merit, doar eu te iubesc, doar eu fac totul pt tine", este o educatie perdanta ,care se va intoarce impotriva lui.

Copilul vazut ca o proprietate , va deveni proprietar de parinti , pt ca e crescut cu o afectiune egoista.

Finnian a scris:

Exista un tip de parinte borderline numit Hermit, care isi sperie copiii de lume si de viata punand mereu raul inainte, descurajand initiativele curajoase samd. Cred ca din interactiunea cu un asemenea parinte iese exemplul perfect al omului care se teme sa traiasca si sa iasa din stabilitatea cu care e obisnuit.

Sau nu, depinde de copil. Pe tiparul asta ar fi trebuit sa fiu si eu speriata de lume si sa ma simt inapta , pt ca exact genul asta de parinti am avut, mai cu seama mama. Nu s-a potrivit insa cu felul meu de a fi, si am avut foarte devreme conflicte datorita atitudinii mele "neascultatoare" si" rebele" , dupa ea.

Raspunsul meu a fost doar ca am ajuns sa refuz orice comunicare cu ea si sa fac cum mi-a taiat mie capul.

Am devenit din aceasta cauza si mai ambitioasa si mai competitiva, doar ca sa-i demonstrez ca pot si EU am dreptate.

De aia nu cred in interactiuni implacabile , sunt o dovada vie, ca la mine n-a mers. Am luat din alta parte ce mi-a placut , ce mi s-a potrivit, m-am descoperit pe mine, dar am refuzat sa absorb din educatia lor ce mi s-a parut absurd. Ce a fost ok, am luat, dar trecut prin filtrul meu.

YasmiSL a scris:

De aia nu cred in interactiuni implacabile , sunt o dovada vie, ca la mine n-a mers. Am luat din alta parte ce mi-a placut , ce mi s-a potrivit, m-am descoperit pe mine, dar am refuzat sa absorb din educatia lor ce mi s-a parut absurd. Ce a fost ok, am luat, dar trecut prin filtrul meu.

Evolutia testeaza structura. Rolul traumei psihice este sa elimine (prin boala psihica) indivizii slabi, sensibili, care preiau doar mesajele negative.

p.s. totusi sunt si copii care au parte 100% de tratament distructiv, sunt ucisi, infometati, maltratati fizic, traumatizati psihic, si dispar din mediu, ei sunt victimele nu doar ale geneticului ci si ale sortii, au nimerit in locul nepotrivit. altii sunt victimele loteriei genetice, cu sau fara contributia unui mediu familial ostil. orice e posibil.