Ce este realitatea?

AndreiRN a scris:

Realitatea este unica.

Pt. fiecare specie in parte, departe de a reprezenta realitatea adevarata.

P r o z a c a scris:

Pt. fiecare specie in parte, departe de a reprezenta realitatea adevarata.

Aici se face o confuzie mare.

Realitatea ESTE.

Ce vedem noi ca real este alta treaba.

Ce vad caini ca real e alta treaba.

Ce vad albinele ca real e alta treaba.

.

.

.

.

Dar ce e real este unic.

AndreiRN a scris:

Dar ce e real este unic.

Si n-o sa avem nicicand acces la unicitatea asta.

Ba traim in mijlocul realitati si deschidem ochii mai mari de la generatie la generatie.

Te uiti in urma si vezi ce orbi eram candva.

Cate-un pic, cate-un pic, in esenta, tot nimic.

Gata ca trebuie sa ma uit la albine azi si e superb si 25C afara.

Merry Christmas to all.

Si tie ......

P r o z a c a scris:

Este realitatea reprezentata de perceptiile pe care le avem asupra a tot ce ne inconjoara? Daca multe dintre credintele noastre pot fi false, iar simturile ne inseala deseori, prin ce modalitate am putea sa o descoperim, sa o apreciem la adevarata ei valoare?

Da, cunoaşterea începutului de secol 21, ne arată că existenţa lumii e în funcţie de percepţia senzorială. Văzul, auzul, pipăitul, mirosul, gustul, se datorează prezenţei creierului, care procesează informaţiile primite de la organele specifice fiecărei percepţii. De exemplu, în natură nu există...culori, ci numai lungimi de undă electromagnetice. Culorile sunt doar nişte caracteristici pe care creierul le dă unor anumite lungimi de undă.

Întrebi prin ce modalitate am putea să descoperim că toată existenţa se datorează în exclusivitate simţurilor.

Putem sta de vorbă cu un nevăzător, apoi cu unul care e surd, sau cu unul care nu are simţul gustativ. Însă, eu spun că marea descoperire se poate face cu cei care nu au nici unul dintre aceste simţuri, la care se adaugă lipsa simţului tactil. Pentru acel om, lumea nu mai există.

Astfel de oameni pentru care lumea nu mai există decât sub forma ei nativă de informaţie, adică doar ca imagine, sunt cei aflaţi în stare de comă profundă. Ar fi interesant de făcut mai multe studii despre lumea celor aflaţi în comă. Aceştia sunt singurii oameni care ştiu sigur că lumea e o iluzie datorată simţurilor.

Mai jos sunt două filme, pe care, dacă nu le-aţi văzut, faceţi-o acum.

lupini a scris:

Putem sta de vorbă cu un nevăzător, apoi cu unul care e surd, sau cu unul care nu are simţul gustativ.

Pippo a scris:

Dar omul mai exista?

Omul ca individ, ca informaţie, există veşnic. Cei din exiteriorul omului aflat în comă, îl percep cu simţurile, deoarece aceia încă le posedă. În schimb, pentru cel aflat în comă, lumea din exterior, împreună cu oamenii, nu mai există, pentru că nu o mai poate percepe. Pentru acela, lumea lui reală a devenit lumea informaţiilor, a imaginilor. Un om aflat în comă, se află şi în spaţiul nostru obiectiv, dar şi in spaţiul informatic cosmic, însă nu mai poate fi conştient decât de acesta din urmă. Adică, se află într-un fel de, ceea ce în matematică se numeşte...spaţiu Hilbert, un spaţiu vectorial şi scalar în acelaşi timp, însă conştient numai de spaţiul scalar.

lupini a scris:

Un om aflat