Ce este realitatea?

lupini a scris:

"Nu-i spune tu lui Dumnezeu ce să facă", veni replica lui Nils Bohr, dată lui Einstein.

Nu exista probabilitatea statelor materiei in universul fizic. Intregul univers fizic se supune legii cauza->efect, este totul exact definit si previzibil. Doar limita teoriilor si puterii de observatie a omului ne impune sa gandim in termeni de probabilitate acolo unde nu ajungem sa intelegem si sa observam destul de exact. Dar trebuie sa facem o distinctie clara intre limita logicii si observatiei umane si statul real al realitatii. Este o grava eroare sa spunem ca statul real al realitatii este probabil deoarece nu putem noi face mai exact o observatie si un calcul matematic. Asta inseamna a limita si transforma obiectivul la subiectiv. E acelasi lucru cu a declara pamantul plat pentru simplul motiv ca nu reusim sa-l vedem in intregime.

Nu cred ca legea cauza-efect e incalcata, in esenta ei, ci poate doar cadrul e atat de largit ca e mai greu de perceput atat cauza, cat si efectul, sa nu mai zic de vreo relatie intre ele. Sau pur si simplu, cauza-efect e posibil sa fie o lege valabila doar in realitatea cotidiana, o aparenta pe care constiinta noastra a perceput-o drept legitate, din cauza ca e organizata dupa ea.

lupini a scris:

C

Athmy a scris:

LikeThisPoppy a scris:

Si spatiul gol (fara materie) propriu-zis ce-o fi?

Modelul Standard spune că ar fi "ocupat" de câmpuri de gluoni, fotoni, fermioni, gravitoni şi multe şi mărunte.

Dar eu spun că acest spaţiu gol ocupat de particulele enumerate mai sus e o...iluzie, în conformitate cu principiul holografic.

Pippo a scris:

Nu-i de luat in ras ce am spus. Dimpotriva, este problema care ne blocheaza de la a intelege mai mult. Poate intr-o zi o sa-ti pice fisa daca analizezi serios ce am spus si incerci sa practici limitarea cantitatii de cunostinte si indreptarea (corijarea, indepartarea erorilor) din temelii a bazelor conceptuale ale propriei gandiri.

Degeaba, eu nu pot să-mi blochez şi să-mi limitez dorinţa de a cunoaşte. S-o facă alţii. Oricum sunt destui.

lupini a scris:

Modelul Standard spune că ar fi "ocupat" de c

Bine zis Oricum sunt destui care fac asta.

lupini a scris:

Degeaba, eu nu pot să-mi blochez şi să-mi limitez dorinţa de a cunoaşte. S-o facă alţii. Oricum sunt destui.

Dorinta de a cunoaste se blocheaza automat atunci cand cineva incepe sa-si corijeze erorile, deoarece in capul lui se creaza haos datorita schimbarilor care devin incompatibile cu tonele de informatii eronate. Deci tone de cunostinte se reorganizeza, ceea ce creaza dureri de cap si confuzie daca se persista in acumularea de informatii in perioada de reorganizare.

Apoi ceea ce rezulta... Respectivul intelege inutilitatea multor tone de informatii eronate. Deci devine inutila acumularea lor si continua din aceeasi dorinta de a cunoste a inspecta direct realitatea inconjuratoare pe care teoriile nu o descriu corect.

Pippo, ia-o ca pe un joc de sah mental. Societatea iti cere sa stii, sa studiezi, sa inveti tone de chestii. Ce poti sa faci ? Le inveti si gata, ramai cu o viziune din ele, care tot iti foloseste, oricat de eronate ar fi. E mult mai usor sa iti lamuresti tu niste erori, cand ai informatia, decat atunci cand nu ai ce eroare sa lamuresti, fiindca nu ai nicio informatie.

Face pana la urma fiecare ce vrea, si toti aspiram la cat ne duce capul. Eu daca nu inteleg ceva, caut sa inteleg, nu ma retrag spunand ca oricum e gresit, si ca nu am nevoie de erori. Imi arata a politica de gen "strugurii sunt acrii".

Typhon a scris:

Pippo, ia-o ca pe un joc de sah mental. Societatea iti cere sa stii, sa studiezi, sa inveti tone de chestii. Ce poti sa faci ? Le inveti si gata, ramai cu o viziune din ele, care tot iti foloseste, oricat de eronate ar fi. E mult mai usor sa iti lamuresti tu niste erori, cand ai informatia, decat atunci cand nu ai ce eroare sa lamuresti, fiindca nu ai nicio informatie.

Face pana la urma fiecare ce vrea, si toti aspiram la cat ne duce capul. Eu daca nu inteleg ceva, caut sa inteleg, nu ma retrag spunand ca oricum e gresit, si ca nu am nevoie de erori. Imi arata a politica de gen "strugurii sunt acrii".

Sunt folositoare o buna parte din bazele stiintei moderne. Tot ceea ce este adevarat este folositor. Dar exista un punct de la care pentru a intelege mai mult, nu mai pot fi aceptate erori, si atunci se ajuge la conflict.

Totul poate fi inspectat cat timp se inteleg erorile. Important este sa nu CREZI eroarea adevar. Indreptatrea erorilor tocmai asta inseamna, eliminarea CREDINTELOR in false adevaruri.

Dar e un lucru foarte greu, deoarece exista tendinta de a uita repede adevarurile intelese si a lasa mintea sa gandeasca in aceleasi erori. De asta se cere o atentie si un control cat mai permanent posibil al gandurilor pana cand conceptele corecte se intepenesc in subconstient. Sa intelegi pe moment si apoi sa uiti, gandind in continuare fara sa tii cont de acel adevar inteles, e pierdere de timp. Indreptarea erorilor inseamna sa-ti urmaresti gandurile sa nu o ia razna (continuand sa gandesti folosind vechile concepte eronate), dar sa "biciuiesti" gandirea astfel incat sa foloseasca conceptele corijate. O reprogramare corecta a subconstientului.