Pur si simplu nu mai pot

S.R. a scris:

Cam ca atunci cand stai cu unu' care te trateaza ca pe un rahat, se serveste de tine pt nevoi sexuale si in rest te ignora, dar tu (nu tu personal, ma refer la modul general) ai iluzia ca ala te iubeste. Pt ca delusionalul nu vede realitatea. Ca nu vrea, sau nu poate, asta nu stiu nici eu.

Asta e valabil si pentru barbati, eu, personal, am vazut mai multi barbati decat femei care preferau sa se minta singuri decat sa accepte realitatea.

pentru o imagine mai de ansamblu , desi e cam acelasi topic :

http://www.roportal....entry1060761582

Aseneth a scris:

Asta e valabil si pentru barbati, eu, personal, am vazut mai multi barbati decat femei care preferau sa se minta singuri decat sa accepte realitatea.

Da, eu insa am dat doar un exemplu, in general, femeile si barbatii au probleme similare, difera frecventa si intesitatea, dar nu intotdeauna.

Depresia apare de la lipsa de activitate sociala, de la neconformitatea realitatii exterioare cu iluziile, sperantele si asteptarile interioare. Printre alte cauze.

S.R. a scris:

Depresia apare de la lipsa de activitate sociala, de la neconformitatea realitatii exterioare cu iluziile, sperantele si asteptarile interioare. Printre alte cauze.

Nu intotdeauna. Poti sa le ai pe toate, dar tot depresiv sa fii din cauza scriptului. Sau din cauza sentimentului de vinovatie , daca traiesti la limita.

S.R. a scris:

Exemplu: grasanca de 70 kg se vede Ileana Cosanzeana in capul ei. In realitate e o grasanca, pentru ca nu slabeste 25 kg (ca e nehalita), nu se imbraca cu gust (prefera stilul pokemon-pitzi), se machiaza strident sau nepotrivit cu culoarea tenului si tot asa. De ce ? Pentru ca ii ajunge iluzia ei in care ea e o printesa frumoasa.

............

In realitate nu joci niciun rol, esti TU si atat. Noi intre noi, in comunicare oricum jucam jocuri sociale, in cadrul carora fiecare isi schimba rolul, in conformitate cu mersul jocului. Exemplu: cineva iti cere un sfat - intri in rolul batranului sfatos, sau al prietenului suportiv moral, sau in alt rol.

Daca e sa o luam asa, nici nu ar avea aceasta iluzie daca nu ar fi oameni care sa ii alimenteze constant nevoia de iluzii facand-o nemultumita de sine. Ea se refugiaza in iluzii si exagereaza cu ele pentru ca nu se accepta, pentru ca se detesta, altfel ar ignora aspectul si si-ar vedea de viata ei. Alege ostentatia pentru a isi hrani iluzia, care trebuie intartita mereu pentru a contracara complexele provocate de altii. Daca ar sti sa iti ridice degetul mijlociu cand ii arunci tot felul de epitete, s-ar acceta pe sine si ar alege stiluri vestimentare care i se potrivesc si o avantajeaza, nu ar mai cauta sa fie ostentativa.

Omul se imagineaza in tot felul de posturi pentru ca i se spune ca ceea ce este nu e suficient de bun.

Cat despre faza cu rolurile, mi se pare exagerat sa asociezi fiecare lucru comunicat cuiva cu un rol.

Asta ar insemna ca suntem roboti, nu ca pur si simplu SUNTEM.

Tu ce rol interpretezi acum, de pilda?

Dar deja ne-am indepartat foarte mult de subiect.

Nu repet ce am spus pe acel topic, sau, daca e nevoie... spun asa: ar trebui ca oamenii sa inceteze sa mai cerseasca rostul vietii proprii la alti oameni.

Aseneth a scris:

Nu intotdeauna. Poti sa le ai pe toate, dar tot depresiv sa fii din cauza scriptului. Sau din cauza sentimentului de vinovatie , daca traiesti la limita.

D-aia s-au inventat psihologii/psihoterapeutii.

Persoana poate de asemenea sa se ajute singura, dupa ce isi constientizeaza problemele.

Sentimentul d evina in societatea romaneasca este in 90% un sentiment parazit.

Le ai pe toate, in afara de ce ai nevoie.

Sau poate ca Sanseverina vrea doar o iubire autentica, altruista, nu iubire falsa, egoista, care isi satisface nevoile prin celalalt.

Vrea ceva pur, sanatos, adevarat, in aceasta lume josnica, de egoisti ce mint cand spun "Te iubesc" pentru ca de fapt ei spun "Ma iubesc prin tine", o lume degradata asa cum o denunta Cioran, asa cum spune poetul Lermonotov:

"Ca nu cumva vreun pământesc

Ecou în cântu-mi să străbată,

Ca nu cumva să-mi amintesc

De lumea asta blestemată,

Să nu-mi aduc din nou aminte

Că-n acest ev de chinuri plin

Orice sărut e cu venin

Şi orice fericire minte."

Poate tanjirea ei e prea inalta si inca nu se poate implini.

Mai trebuie sa aiba rabdarica, si sa nu isi scada standardele.

Si sa deschida bine ochii.

Cand va gasi ceea ce cauta, atunci depresia ii va trece ca luata cu mana.

Cum spune Iisus: cel ce cauta sa nu se lase pana afla, si atunci se va bucura ca si mama care da nastere, si uita de chinuri!

Sanseverina a scris:

Scrii frumos si ingrijit. Nu esti o fiinta superficiala, ci una tanara. Inclusiv faptul ca iti pui intrebari e semn de inteligenta. Bucura-te de tineretea ta. De sansele tale. De visele tale.

Ai nevoie de atentie, noi ti-o acordam. Dar sa nu crezi ca-i pasa cuiva de aici cu adevarat de problemele tale. Nu aici. Esti un strain ce scrie frumusel despre idei frumoase. Iar noi scriem despre ale noastre.

Majoritatea suntem niste inadaptati ai societatii curente. Majoritatea suntem sictiriti de lumea in care traim. Din pacate alta nu exista, decat poate in mintile si gandurile noastre. Eu le hranesc citind, ori facand lucrurile care ma bucura.

Am observat ca te referi la oamenii din societatea actuala ca la niste fiinte degenerate, ca si cum inainte am fi simtit mai intens, ori am fi trait intr-o lume a ideilor, hranindu-ne doar cu dragoste si idealuri inalte. De ce crezi asta?

Finnian a scris:

Omul se imagineaza in tot felul de posturi pentru ca i se spune ca ceea ce este nu e suficient de bun.

Cat despre faza cu rolurile, mi se pare exagerat sa asociezi fiecare lucru comunicat cuiva cu un rol.

Asta ar insemna ca suntem roboti, nu ca pur si simplu SUNTEM.

Tu ce rol interpretezi acum, de pilda?

Interpretez rolul celui care a citit Jocurile Aduultilor de Eric Berne si a cautat corespondente in realitate la ce scria in acea carte. Si am gasit. Mie mi-a prins bine, deci poate le prinde si altora bine sa faca la fel. Rolul bunului samaritean.

S.R. a scris:

Nu repet ce am spus pe acel topic, sau, daca e nevoie... spun asa: ar trebui ca oamenii sa inceteze sa mai cerseasca rostul vietii proprii la alti oameni.

D-aia s-au inventat psihologii/psihoterapeutii.

Mare parte din psihologi isi trateaza pacientii cu ajutorul propriilor iluzii.

Hyohko a scris:

Sau poate ca Sanseverina vrea doar o iubire autentica, altruista, nu iubire falsa, egoista, care isi satisface nevoile prin celalalt.

Da, dar e o mica problema... asa ceva nu apare cand vrem noi.