Cel mai rapid mod de a-ti reveni este sa te concentezi pe experienta clipei de acum a fiecarui moment. Nu-ti fie frica de uitare. Ce a fost nu se uita, se pune deoparte. In schimb iti face foarte rau sa traiesti in trecut din amintiri sau in viitor din griji. Solutia este sa traiesti in prezent si sa gasesti bucuria si linistea in prezent cu doar ceea ce ai in jurul tau.
Doliu - mi-a murit sotul la varsta de 28 de ani
Început de Angie, Dum 18 dec 2011 · 29 răspunsuri · 9.362 vizualizări
Equilibrium Girl a scris:Incearca sa nu te mai gandesti la felul in care a murit, iti faci mult rau asa....pastreaza amintirile frumoase in suflet.
Da, uneori iti e atat de dor de cineva incat iti vine sa-l scoti din visele tale si sa-l imbratisezi. Dar asa ceva nu-i posibil. :) Insa a-ti aminti de partile frumoase nu poate face rau.
Angie a scris:Mi-e frica de uitare, nu vreau sa uit.
Sa nu-ti fie teama de lucrul asta pentru ca nu se va intampla. De uitat nu vei uita scumpa mea, doar ca amintirea lui nu va mai fi asa dureroasa precum acum. Memoriile timpului petrecut impreuna si memoriile pe care le ai despre el ca om si fiinta iubita, le vei avea mereu si vor fi mereu vii in sufletul tau, numai ca vor veni cu zambete nostalgice si oftat in loc de lacrimi si durere. Asta medicament si alinare e timpul, spre binele nostru caci altfel ne-am pierde mintile.
Editat Dum 18 dec 2011 23:45
Nu sunt adepta lor si nici nu cunosc foarte multe despre ele dar poate te-ar ajuta niste medicamente, antidepresive, pentru asta trebuie sa-ti faci curaj si sa mergi la psiholog.....
Angie a scris:Mi-e frica de uitare, nu vreau sa uit. Vreau sa il simt mereu aproape.
Incearca sa fii optimista si puternica pentru el. De acolo de undeva, pentru el cea mai mare dezamagire acum ar fi sa te vada in starea asta. Comunica cu el, scrie-i o scrisoare in care incearca sa glumesti, sa zambesti, sa-l faci sa se simta bine si da-i foc ca sa ajunga la el. Nu-l dezmagi. Nu trebuie sa incerci sa-l uiti, iubeste-l asa cum si-ar dori, vesela, optimista si el iti va transmite in timp energia sa treci mai departe. Spune-ne o poveste comica din relatia voastra. Incerca sa zambesti, fa-ne si pe noi, cei care intram aici, sa zambim si considera ca toti ne-am dori sa luam cate o particica din suferinta ta.
Editat Lun 19 dec 2011 00:26
Angie a scris:Nu mai exista viitor, doar trecut, si totusi eu mai traiesc ... asta ma doare cel mai mult.
Imagineaza sotiile soldatilor acasa cu cativa copiii si suna in usa 2 mesageri sa-i anunte ca a cazut cel pe care-l asteptau de sarbatori.
Ti-e mila de tine, asta se intimpla defapt in asemenea momente pana te impaci cu tine dar nu cu situatia in care te afli, de acolo incepe vindecarea sufletului.
Vei simti ca ceva a cazut de pe inima ta si esti mai usoara!!! dar dureaza acel moment de la o persoana la alta. Nimeni nu este pregatit niciodata pentru a indura pierderea unei persoane iubite. Chiar daca suferea de o boala, cand se stinge, doare la fel.
Alaturi de tine!
Angie a scris:Nici nu stiu exact ce vreau sa spun...
Din pacate trebuie sa inveti sa traiesti cu asta.
Incet, impiedicandu-te, plangand, intrebandu-te, revenind, fugind, plangand, acuzand, suferind.
La inceput doare ca si un corp strain in sufletul tau, apoi vei accepta ca face parte din tine si ajunge in fond sa te intregeasca. Apoi, vei intelege ca a iti vedea de viata ta nu inseamna a renunta la el. Exista un motiv pentru care tu ai ramas in viata. Exista un motiv pentru care el a existat in viata ta. Pastreaza acest lucru ca pe ceva sacru si vei gasi puterea sa dai nastere unei continuitati, cu el in sufletul tau..fiindca mereu cand vei face un pas important in viata ta iti vei imagina ce va zice el, cum s-ar bucura el, cum te-ar sfatui el. Si va fi prezent in tine, dar sub alta forma.
Iar daca altii sufera o viata pentru ca o iubire a murit, iubirea ta va ramane nemuritoare si intangibila. Si din tine, sub asemenea forma, nimeni si niciodata nu ti-l va mai putea rapi.
Nici macar hazardul.
Te-ar ajuta mult sa ai un sufletel aproape. Un animalut de casa, care sa te faca sa razi...dar inca nu..cand vei simti tu nevoia..ar fi un adevarat balsam intr-o astfel de pierdere.
Va multumesc pentru cuvintele frumoase.
Deocamdata nu am de gand sa ma duc la psiholog, iar despre antidepresive nici nu poate fi vorba. Nu m-au ajutat nici in trecut, nu am de gand sa experimentez nici acum.
Editat Lun 19 dec 2011 22:00
_Undying_ a scris:
Sunt convinsa ca poti reformula, respectand reglamentul si interlocutorul.
Angie a scris:Va multumesc pentru cuvintele frumoase.
Deocamdata nu am de gand sa ma duc la psiholog, iar despre antidepresive nici nu poate fi vorba. Nu m-au ajutat nici in trecut, nu am de gand sa experimentez nici acum.
Ne demonstrezi ca esti mai puternica decat noi toti care incercam sa te sustinem asa cum putem, totusi daca simti ca nu mai poti....nu fi reticenta la suport specializat. In Romania din pacate inca exista o oarecare jena in a apela la un psiholog....nu-ti poate lua durerea cu mana dar te poate ajuta sa grabesti "vindecarea".
Nu pierzi nimic daca incerci ;)