Condoleante sincere Angie. Asa e, acum ti se pare ca nimic nu mai are sens, dar ai incredere ca cu timpul vei invata sa traiesti mai usor cu durerea si cu dorul. Nu va dispare complet niciodata si asta e normal, dar va fi oarecum alinata de trecerea timpului. Usor de vorbit, greu sa fie cineva in papucii tai. Eu cel putin nici nu-mi pot imagina prin ce treci. Cauta si te inconjoara cu persoane dragi din familie sau prieteni la care tii si care tin la tine si dupa cum ai spus si tu, concentreaza-ti energia si gandurile asupra altor persoane care au nevoie de tine. E o portita mica de scapare temporara zilnica si zi cu zi se aduna, ceas cu ceas si trece timpul.
Mult m-a intristat sa citesc ce ti s-a intamplat, cu toate ca nici nu te cunosc. :cry:
E o femeie aici, o userita pe nick name Dida James, care nu prea mai posteaza public dar inca mai intra pe forum si care a trecut (acum vreo 2 ani mi se pare), prin ceea ce treci tu. Contacteaz-o pe PM si poate te va ajuta cu ceva sprijin moral si sfaturi folositoare din experienta ei...cum i-a fost, ce a facut sa-si amelioreze suferinta, cum i-au trecut zilele, samd...
