Sincere condoleante draga AnMar...nu am de unde sa stiu cum e sa pierzi un copil, dar imi inchipui ca durere mai mare ca asta nu exista.. 
:D Sincer iti doresc sa iti regasesti echilibrul interior, sa treci peste aceasta durere. Stiu ca nu iti este usor si imi inchipui ca esti distrusa. Dar nu uita ca noi suntem alaturi de tine sufleteste, si ne rugam pentru sufletul baietelului tau, pentru tine si pentru intreaga ta familie. Cred ca nu va este niciunuia usor.. :D Imi pare extrem, extrem de rau.....sincer, inca o data iti spun ca nu stiu cum e, dar imi inchipui. Fii puternica, e greu, dar incearca...sunt alaturi de tine. 
Cum poti sa te regasesti cand pierzi un al doilea copil?
Început de AnMar, Mar 14 feb 2006 · 30 răspunsuri · 13.747 vizualizări
Imi pare f rau .Fii puternica .
Va multumesc din tot sufletul tuturor.Voi incerca sa merg mai departe orice ar fi .Macar din curiozitate daca nu din dorinta de a trai tot ceea ce nu am putut trai toti acesti ani.Cu multa prietenie si pretuire pentru toti.
cred ca e foarte greu mai ales ca ultimii ani i-ai trait numai pentru copii tai,numai ca sa ii simti si ca sa te simta alaturi si ca sa ii linistesti...dupa atatia ani in care ai fost mama si sunt sigura ca una foarte buna incearca sa fii femeie...incearca pentru tine..si pentru cei din jurul tau care te iubesc..condoleante inca o data
Imi pare rau pentru pierderile suferite.Imi imaginez doar ce durere simti in suflet.Gandeste`te insa ca ei sunt alaturi de tine chiar daca nu sub forma fizica.Vor trai mereu in gandurile si`n inima ta.Fii puternica si continua pentru ei.
Am vazut topicul de cateva zile si am tot incercat sa raspund, dar de fiecare data am sters tot si am renuntat. Pentru ca niciun cuvant nu mi se pare potrivit si nimic din ce as putea sa spun nu cred ca ti-ar alina durerea. Nici nu-mi pot imagina cat de greu iti este, poate doar o mama ar putea. Ma rog sa ai puterea de a-ti regasi echilibrul si linistea. :roll:
AnMar a scris:Teodor al doilea baiat al meu a murit pe 9februarie ,joia trecuta.Am trait 14 ani doar pentru ei,cei doi copii ai mei,uitand ce inseamna a trai pentru mine.Incerc sa-mi recladesc valorile,sa ma regasesc in intunericul unei vieti care acum in aceste clipe apasa ca un capac de plumb peste tot universul meu.Am sperat pana in ultima clipa ca voi putea sa-l smulg din ghearele mortii dar soarta ii era pecetluita.
Ce voi face de acum inainte e o imensa intrebare pentru mine...
AnMar a scris:Va multumesc din tot sufletul tuturor.Voi incerca sa merg mai departe orice ar fi .Macar din curiozitate daca nu din dorinta de a trai tot ceea ce nu am putut trai toti acesti ani.Cu multa prietenie si pretuire pentru toti.
tu macar i-ai vazut, i-ai crescut, ti-au spus "mama!"
eu nu pot avea copii - asa a fost sa fie, asa a vrut Dumnezeu
de mult nu ma mai intreb de ce
ma gandesc ca sunt multe familii carora copii le pleaca definitiv la distante mari de nu mai stiu nimic de ei...
ma simt ca si cand copii mei ar fi plecat deja, iar eu trebuie sa imi continui viata, viata mea
continuati viata, viata ta - de ei are grija Dumnezeu!
MariaB a scris:tu macar i-ai vazut, i-ai crescut, ti-au spus "mama!"eu nu pot avea copii - asa a fost sa fie, asa a vrut Dumnezeu
de mult nu ma mai intreb de ce
Nu este tocmai indicat sa dezbatem un asemenea subiect aici, insa cred ca durerea este mult mai mare atunci cand iti pierzi un copil in conditiile in care l-ai purtat in pantece timp de 9 luni, l-ai alaptat, i-ai oferit tot ce credeai tu ca e mai bun pt el, l-ai vazut crescand, mergand, vorbind, jucandu-se si apoi, dintr-o data sa trezesti ca nu il mai ai langa tine. Mai bine sa nu poti sa concepi unul decat sa il privesti neputincioasa cum se stinge.
cred ca durerea e intr-o oarecare masura la fel de mare..pentru ca uneori poti simti ca nu esti implinita ca femeie pentru ca nu poti sa duci viata mai departe..pentru ca nu poti simti cum creste ceva in tine care mai tarziu sa iti spuna mama..uneori e foarte dureros sa pierzi ceva ce defapt nu ai avut....nu cred ca e cazul sa judecam aici
Sper sa nu supar pe nimeni daca spun asta, dar nu cred ca e frumos sa ne plangem pe acest topic durerile personale. Din respect pentru durerea lui AnMar. Indiferent de suferintele pe care le purtam in suflet fiecare din noi, aici e topicul ei si nu cred ca astfel de discutii o vor ajuta sa se regaseasca. Inca odata va rog sa nu va suparati. Dar nu mi s-a parut ca se cuvine sa ne plangem AICI. :roll: