Trei intrebari scurte:

Destul de simplu de constatat... Roca vulcanica e dura, bazaltica, granitica..., pe cand roca calcaroasa este putin dura, si e formata prin sedimentare, deci nu are ce imparti cu vulcanii.

octav.c a scris:

Ce poti sa spui insa cand o apa izvoraste din piatra seaca a varfului unui bloc de piatra, cel mai inalt din zona?

Asta îmi aminteşte de "minunile" unor pustnici care, mergând ei ce mergând, au ajuns într-un loc, au dat cu toiagul în bolovan, şi dintr-odată a ţâşnit un izvor, iar acolo au fondat...o mănăstire. :)

Prin urmare, e posibil să existe astfel de izvoare. Acolo probabil e vorba de presiunea stratelor geologice care apasă asupra unor pungi de apă din adâncime.

octav.c a scris:

Eu unul ma gandesc la o alta teorie:

Imagineaza-ti perioada in care stancile acestea erau magma topita, prin care isi facea drum spre suprafata, serpuind functie de densitatea variabila a magmei topite, pungi uriase de gaze ce veneau din strafundul planetei.

Cateodata apucau sa iasa la suprafata si astfel pestera era deschisa, alteori ramanea prizoniera si devenea o pestera inchisa.

Forma peretilor unei pesteri aduce, in opinia mea, exact ca un material initial topit, care se raceste fiind tinut impins de un gaz in presiune.

Totodata si cristalele inflorite sunt crescute din ecuatia chimica dezvoltata intr-un mediu gazos, foarte incins.

E posibil să fie şi aşa cum spui. Cu cât sunt mai multe idei, cu atâta progresul e mai rapid.

Peşterile cele mai cunoscute totuşi, sunt formate în regiunile calcaroase, prin eroziunea acestor roci de către apele subterane. În Slovenia, unde am fost şi eu de câteva ori, am văzut că toţi munţii sunt calcaroşi, iar Slovenia e renumită în lume pentru peşterile sale. Din limba slovenă vine şi termenul folosit în geomorfologie, numit regiune carstică, adică o regiune cu peşteri, de la regiunea Karst din această ţară, unde există un mare număr de peşteri formate standard: prin erodarea calcarului de către apele subterane.

octav.c a scris:

Apele nu ar sapa asa, doar prin simpla curgere, plus ca ar sapa si in lateral si cheile ar trebui sa fie din ce in ce mai late spre baza. Insa ele sunt verticale.

Aici e nevoie de o analogie. Luăm un fir de aţă şi o bucată de unt. Prindem firul de aţă cu ambele mâini şi îl tragem peste bucata de unt. Vom vedea că aţa va tăia untul doar pe grosimea lui, nu şi în lateral.

E la fel şi cu apele curgătoare: asemenea firului de aţă care taie untul moale, şi firul de apă curgătoare taie masivele muntoase calcaroase care sunt şi ele moi, în raport cu rocile dure.

octav.c a scris:

Apele, insa nu prin curgere, ci prin inghet dezghet: apa infiltrata in microfisuri sau fisuri ingheata, disloca mici bucati de piatra, primavara suvoiul le rostogoleste si ajung la vale rotunjite, si de diverse marimi. An de an, un mic parau poate sapa in stanca cativa centimetri, pe verticala. In milioane de ani sau poate doar cateva sute de mii de ani, s-ar obtine un chei identic cu cele din natura.

Există şi astfel de procese crio-nivale produse de cuplul de fenomene îngheţ-dezgheţ dar acestea duc la erodarea întregilor munţi, nu la săparea doar a unor văi. Sunt explicate de geomorfologie.

lupini a scris:

Există şi astfel de procese crio-nivale produse de cuplul de fenomene

octav.c a scris:

Mai sus este explicatia oficiala, care m-a nemultumit pe mine. Apa sfredeleste prin stanca? Sa fim seriosi... Unde sa se duca? Obtii un pahar, apa nu iese prin fundul lui... Sapa ditamai tunelul dupa care acesta se prabuseste... De s-ar prabusi? Doar apa sta pe fundul tunelului, nu sapa si tavanul...

De ce nu exista nici un loc unde inca nu a cazut tavanul? :)

Trebuie sa tii cont ca procesul asta de eroziune dureaza de milioane de ani. Este posibil ca apa sa prinda fisuri in roca si atunci pe acolo sapa.

Pai exista. Majoritatea pesterilor au un tavan :) Au cazut doar straturile mai slabe, macinate de apa, au ramas cele cu roca mai dura. Mai trebuie sa tii cont si de faptul ca debitul firului de apa s-a modificat in timp. In perioadele de dezghet dupa epocile glaciare a fost un debit foarte mare, ceea ce a condus la o eroziune puternica, ce a sapat sali mari. Apoi, odata cu incalzirea tot mai accentuata, apa de suprafata s-a evaporat tot mai mult, debitul firelor subterane a scazut. Rezultatul este un fir de apa pe fundul pesterilor.

octav.c a scris:

Daca apa ar sapa sute de metri prin stanci doar prin curgere, inseamna ca nu ar exista rauri si fluvii, ci doar niste prapastii fara fund sapate in solul moale...

depinde de duritatea diferita a straturilor de roca.

lupini a scris:

E posibil să fie şi aşa cum spui.

Imagineaza-ti un mare butoi plin cu ceara de diverse calitati si temperaturi de topire. Sub butoi arde un foc. Prin fundul butoiului intra o punga de aer cald si in drumul spre suprafata, incepe sa patrunda cu greu, serpuind printre zonele mai moi si ocolind zonele mai putin topite, acumulandu-se si blocandu-se in 'sali' care nu au mai ajuns la suprafata. Sunt zone prin care presiunea deabia a trecut, ca prin inel, si zone in care s-a 'balonat'.

Dupa ce se raceste ceara, fa o plimbare prin ea :). Ai sa te te plimbi intr-o pestera...

Si un loc unde gazele fierbinti au iesit la suprafata direct:

Asta daca vreo teorie nu ne spune ca a fost sapata de un rau care curgea in jos si doar in jos :)...

dupa mine, pozele alea (primele patru) arata clar ca e vorba de pesteri de dizolvare si eroziune. ultima pare de alt tip (probabil formata in recife)

octav.c a scris:

Apa sfredeleste prin stanca? Sa fim seriosi...

Şi nu numai prin stâncă, ci şi prin sticlă. În acest sens, există tehnologia tăierii sticlei cu jet de apă. Un firicel de apă, aflat sub mare presiune, taie o bucată de sticlă în câteva secunde. În lumea naturală, presiunea mare e substituită de durata curgerii apei. Cu cât stratul subiacent pe care un râu îşi are albia, e mai moale, şi cu cât energia de curgere e şi ea mai mare, cu atâta "tăierea în adâncime" se face mai rapid. De exemplu, cea mai rapidă tăiere, e făcută de torenţii vijelioşi şi plini de energie, în argile, care în cazul unor ploi torenţiale, se face în câteva ore. Apoi urmează râurile de munte, care taie în calcar, în câteva mii sau zeci de mii de ani.

exista si pesteri formate asa cum zici tu

aici se gaseste o clasificare in functie de rocile in care s-au format si de agentul care le produce: http://ro.wikipedia....%C8%99ter%C4%83

octav.c a scris:

Fara discutie ca analogia ta este corecta, doar ca ata este mai dura decat untul. Ia o piatra si treci ata peste ea

Ai încercat ? Ia o aţă şi freacă repede cu aţa peste o bucată de calcar. Şi apoi schimbă aţa ori de câte ori se uzează, aşa cum apa curgătoare se schimbă nerămânând aceeaşi. (Chiar şi anticii spuneau că "nu intrăm cu picioarele de două ori în aceeaşi apă curgătoare", pentru că se schimbă tot timpul, datorită curgerii).

octav.c a scris:

Daca apa ar sapa sute de metri prin stanci doar prin curgere, inseamna ca nu ar exista rauri si fluvii, ci doar niste prapastii fara fund sapate in solul moale...

În orice manual de geomorfologie se explică de ce la munte sunt văi adânci, iar la câmpie râurile devin domoale şi cu multe meandre. Asta nu se datorează doar rocilor, ci şi energiei cu care curge fiecare râu. La munte, cursul râului având o energie mai mare, datorate pantelor cu înclinare mare, erodează chiar şi piatra, pe când la câmpie, unde înclinarea tinde spre zero, cu o energie care nu mai permite să erodeze stratul subiacent, ci din contră, curgerea e atât de lentă încât materiile în suspensie din apă, se depun în albia majoră sau minoră, formând uneori delte.

lynxul_negru a scris:

exista si pesteri formate asa cum zici tu

aici se gaseste o clasificare in functie de rocile in care s-au format si de agentul care le produce: http://ro.wikipedia....%C8%99ter%C4%83

"Peșterile-geode.